Una dintre condițiile cruciale pentru a rămâne în conformitate cu obiectivul climatic de 1,5 grade este eliminarea treptată a combustibililor fosili.
Conform scenariului compatibil cu Acordul de la Paris (Scenariul PAC), cărbunele trebuie eliminat treptat până în 2030 în UE și țările OCDE, iar gazele fosile până în 2035. Acest lucru este, de asemenea, în concordanță cu Agenția Internațională pentru Energie, în mod tradițional conservatoare, care și-a prezentat recent foaia de parcurs pentru sectorul energetic global, conform căreia: exploatarea și dezvoltarea de noi zăcăminte de petrol și gaze trebuie să se oprească acum dacă lumea vrea să rămână în limitele sigure ale încălzirii globale și să atingă obiectivul de zero emisii nete până în 2050.
Cu toate acestea, în timp ce statele membre UE, au anunțat planuri pentru a elimina treptat cărbunele din mixul energetic, gazul a devenit pentru prima dată în 2020 cel mai mare emițător de emisii anuale de CO2 din sectorul energetic, depășind astfel centralele pe cărbune.
Este important să recunoaștem că gazul fosil este următorul răufăcător al climei.
Noi proiecte de extindere a infrastructurii pe gaze fosile, de la conducte de transport și distribuție, la terminale de gaz lichefiat până la centrale electrice pe gaz apar în toată Europa, inclusiv în România, reprezentând o amenințare severă de a ramane blocati în era gazelor fosile și punând în pericol ambiția UE în materie de climă.
În plus, dependența noastră de gaze fosile contribuie major la creșterea emisiilor globale de metan. Aceste emisii fugitive apar în locurile de producție și de-a lungul lanțului de aprovizionare: producție, extracție, procesare, lichefiere, transport, distribuție, depozitare și utilizare. Noi investiții în oricare dintre aceste etape – de la extracție, la conducte și în final la arderea gazului – ne îndepărtează și mai mult de atingerea neutralității climatice.