Avem legislație pentru prevenirea conflictelor între comunități și urși?
Da.
Există Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 81/2021 privind aprobarea metodelor de intervenție imediată pentru prevenirea și combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun. Există și un Ordin de Ministru prin care se acordă permisiunea de extragere/împușcare a urșilor problematici, prin cote de prevenție și intervenție.
Se poate împușca ursul care reprezintă un pericol?
Da.
Conform legislației, echipa de intervenție analizează și concluzionează dacă ursul trebuie alungat, relocat sau eutanasiat prin împușcare.
În cazul tragediei în urma căreia Maria și-a pierdut viața, a fost aplicată prevenția?
Nu.
Autoritățile locale din Sinaia, împreună cu gestionarul fondului de vânătoare, nu au cerut Ministerului Mediului acordul de a interveni și de a extrage niciun exemplar de urs, în baza ordinului de ministru prin care se acordă derogări de la protecția strictă a speciei, în acord cu legislația europeană. Asta, deși prezența urșilor a fost semnalată de către turiști și locuitorii zonei în nenumărate rânduri.
În cazul urșilor de pe Transfăgărășan, se poate interveni acum?
Da.
Majoritatea ONG-urilor de mediu au cerut în repetate rânduri, în ultimii doi ani, Ministerului Mediului să intervină direct, deoarece autoritățile locale nu sunt capabile să implementeze legislația aflată în vigoare.
Se poate vâna ursul în partide de vânătoare de agrement, chiar și atunci când ursul nu reprezintă un pericol pentru comunități sau om?
Nu.
Și de aici începe isteria provocată de vânători zilele trecute.
În 2015, legislația europeană care protejează ursul a fost transpusă și în legislația națională din România. Ca urmare, vânătoarea de agrement nu a mai fost posibilă în cazul ursului.
Soluția propusă de vânători, cu foarte multă energie zilele trecute, este redeschiderea vânătorii la trofeu. Asta înseamnă micșorarea numărului total de urși, chiar și în cele mai izolate zone din Carpați, acolo unde habitatul este populat de cele mai viabile exemplare, acei urși dominanți care reprezintă vârful piramidei trofice și care au un rol de stabilizator al dinamicii demografice a speciei.
Care este problema cu vânătoarea la trofeu?
Lăsăm deoparte problema etică și cea juridică, deoarece aceasta ar aduce de la sine deschiderea procedurii de infringement pentru nerespectarea legislației europene. Vânătoarea la trofeu fără un plan de gestionare a speciei poate produce efecte nocive pe termen lung, eliminând cele mai sănătoase exemplare din punct de vedere genetic și, mai important, nu aduce beneficii în cazul fenomenului urșilor habituati. Cu alte cuvinte, nu ne ajută cu nimic să eliminăm urși care stau bine ascunși în păduri, în gestionarea conflictului cu urșii care s-au obișnuit în proximitatea comunităților noastre.
Foarte important: nu știm câți urși avem în România!
Cifrele vehiculate în spațiul public sunt măsurători “babesti” ale administratorilor fondurilor de vânătoare. Ministerul Mediului a plătit pentru un recensământ al populației care trebuia să fie finalizat în această primăvară. Rezultatele finale întârzie să apară.
Ce știm?
Că avem o problemă cu urșii habituati. Din cauza proastei gestiuni a deșeurilor, din cauza comportamentului nostru iresponsabil atunci când generăm surse de hrană ușoară pentru ei din ignoranță sau chiar cu intenție, când îi hrănim cu biscuiți în schimbul unui selfie. Din cauza activității antropice din habitatul ursului: tăieri de pădure, ATV-uri etc.
Studiile de specialitate și experții din domeniu spun clar că o populație de urși mai mică nu se convertește de la sine într-un număr mai mic de urși habituati. Sunt două probleme distincte. De altfel, vedem cum numărul conflictelor urs-comunități a crescut și în țări cu o populație a urșilor insignifiantă, vezi cazul Italiei cu o populație totală de 70 de urși și un turist decedat anul trecut.
Care este soluția?
- Prevenție prin aplicarea legii existente. Acolo unde avem urși habituati trebuie să intervenim cât mai urgent pentru micșorarea riscurilor.
- Dacă îmbunătățirea managementului deșeurilor la nivel național întârzie să se întâmple, în cazul comunităților din proximitatea pădurilor este nevoie de implicare din partea autorităților centrale pentru prioritizarea unor sisteme închise pentru animalele sălbatice.
- Finalizarea recensământului și crearea unui plan de management al speciei bazat pe dovezi științifice, și nu pe nevoile industriei de vânătoare.