Din senin, cu o zi înainte de vacanța parlamentară, aleșii noștri au decis să introducă obligativitatea stocării energiei pentru prosumatori. Modificarea legislativă nu e foarte clară, conține din start unele erori și a venit cu un iz de pedeapsă pentru cei care au ales să-și producă singuri energia și care au respectat toate legile în vigoare. 

Au comentat deja pe acest subiect, prezentând și destule argumente, APCE și PATRES. Mult mai relaxat a fost ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a cărui opinie este că până în 2027 e suficient timp pentru conformare. Ministrul Burduja a promis, de altfel, că va avea o discuție cu ministrul Mediului pentru a se putea identifica surse pentru ca prosumatorii actuali să poată primi granturi pentru instalarea de baterii. Din păcate, știm cam cât valorează acest tip de promisiuni de la oamenii politici… 

Din fericire, fără a avea totuși un merit deosebit, președintele Klaus Iohannis a trimis legea la reexaminare, pe motiv că noile prevederi, deși necesare pe fond, „sunt inoportune și inaplicabile” și ar putea avea un efect de descurajare a instalării de panouri fotovoltaice.

Așa că această criză pare ca s-a încheiat pentru moment, dar în realitate e doar una dintre amenințările ce apar periodic la adresa prosumatorilor. E cât se poate de trist că prosumatorii sunt considerați o problemă, și nu o soluție. Tocmai ei, care alături de comunitățile de energie, ar trebui să fie parte a viitorului pe care ni-l dorim, curat și descentralizat.

În loc să voteze legi pe care nu le înțeleg (clipul acesta e revelator), parlamentarii la care se întoarce legea ar putea să-și adreseze sau să caute răspuns la întrebări simple precum:

  • Pe ce date ne bazăm atunci când luăm această măsură și cum poate fi verificată corectitudinea lor?
  • E în acord cu legislația U.E.? Ce alte state membre ale U.E. au o astfel de obligație? Dacă ea e implementată undeva, care sunt detaliile și care a fost impactul? 
  • Care ar fi impactul prognozat asupra sistemului energetic? Va rezolva această măsură problemele legate de variațiile de tensiune din rețea? În ce proporție?
  • Câți prosumatori vor fi afectați de această măsură? Și dacă impactul este mare, cum vor fi consultați cei afectați?
  • Cu cât vor crește costurile pentru a deveni prosumator?
  • Care ar fi efortul financiar necesar pentru implementarea legii și cât din el ar putea fi sprijinit de stat?
  • Care sunt alternativele? Există măsuri mai eficiente care se pot lua în sectorul energetic? 

Însă guvernanții și alți decidenți nu pot veni cu soluții rezonabile, gândite, la dificultățile pe care le traversează sectorul energetic românesc. Voința politică de a face tranziție energetică e în continuare doar mimată, schimbările benefice vin mai mereu în urma presiunilor U.E. 

Trăim un mare paradox. Teoretic, țara noastră s-a angajat să devină neutră climatic până în 2050. Dar, puteți să nominalizați un politician român care susține constant și cu idei coerente tranziția energetică, lăsând în urmă combustibilii fosili?