Ce ar trebui să livreze Grupul de Lucru pentru dezvoltarea Comunităților de Energie în România?

Grupurile de lucru au adesea un renume prost în România: dacă vrei să îngropi o problemă, o bagi într-un grup de lucru, manifestând astfel interes, dar fără a contribui efectiv la rezolvarea ei. Pe 20 mai, Ministerul Energiei a anunțat, printr-un comunicat de presă preluat și circulat cu mult optimism, inițierea unui grup de lucru dedicat dezvoltării comunităților de energie în România. Cum putem să ne asigurăm că această inițiativă nu este doar o simplă formalitate birocratică, ci o oportunitate reală pentru cetățeni și alte părți interesate, conform directivelor europene, să inițieze comunități de energie la nivel local?

Reacția pozitivă la anunțul despre înființarea grupului de lucru trebuie înțeleasă în contextul în care zeci de primării, structuri locale și organizații din întreaga țară nu pot să înființeze comunități de energie, întrucât lipsește cadrul de reglementare adecvat, și solicită remedierea de urgență a situației. Așteptările sunt mari, iar soluții punctuale pentru a ieși din această situație au fost deja prezentate în studiul lansat de Greenpeace România în luna martie (vezi, de exemplu, foaia de parcurs pentru autoritățile responsabile de crearea întregului cadru dedicat comunităților de energie). 

Pe 4 iunie a avut loc prima întâlnire a grupului, care a început cu prezentarea succintă a obiectivului principal: schițarea unui proiect legislativ dedicat comunităților de energie. Participanții și-au făcut cunoscute prioritățile individuale și, după aproximativ două ore, întâlnirea s-a încheiat cu anunțul organizatorilor că urmează să fie propuse un calendar și o metodologie de lucru. Următoarea reuniune este programată pentru 4 iulie, Ministerul anunțând că „a început o analiză pentru definirea unui model de comunitate de energie care să contureze cadrul legislativ specific de rang primar”, cu o primă versiune a acestuia fiind așteptată până la finalul lunii iunie.

Ce ar trebui să conțină un proiect de lege benefic pentru cetățeni?

Trebuie spus din start că nu există un model predefinit sau universal valabil pentru cadrul de reglementare dedicat comunităților de energie, deoarece fiecare țară din U.E. are nevoi și specificități proprii în ceea ce privește sistemul energetic. Totuși, principiile și cerințele stabilite în Directiva Europeană RED II (transpuse în OUG 163/2022) trebuie să ghideze procesul de creare a proiectului legislativ. În plus, așa cum ilustrează exemplele de succes din Europa, dezvoltarea unui cadru favorabil comunităților de energie este un proces complex și iterativ, care trebuie să faciliteze pilotarea și experimentarea pentru a găsi cele mai bune soluții pentru cetățeni.

Ținând cont de aceste observații preliminare, Grupul de Lucru pentru dezvoltarea Comunităților de Energie în România trebuie să livreze un proiect legislativ care să îndeplinească următoarele puncte:

  1. Respectă principiile democrației energetice care fundamentează directiva RED II. Legislația trebuie să promoveze implicarea cetățenilor și să le ofere acestora posibilitatea de a avea un rol activ în producția și gestionarea energiei regenerabile.
  2. Respectă dreptul comunităților de energie de a produce, consuma, stoca și vinde energie din surse regenerabile, inclusiv energia produsă de terți. 
  3. Elimină barierele de reglementare și administrative nejustificate. Proiectul legislativ trebuie să prevadă simplificarea proceselor de autorizare și reducerea cerințelor birocratice inutile, evitând impunerea unui număr maxim de membri sau limitări teritoriale stricte pentru comunități.
  4. Prevede proceduri echitabile, proporționale și transparente pentru a asigura corectitudine și accesibilitate.
  5. Asigură flexibilitate pentru concretizarea mai multor tipuri de comunități de energie. În Europa există diverse comunități de energie, fiecare adaptată la specificul local și la nevoile cetățenilor. Proiectul de legislație trebuie să fie suficient de flexibil pentru a permite dezvoltarea diverselor tipuri de comunități de energie, trebuie să evităm impunerea unui model universal.
  6. Oferă o protecție adecvată pentru membrii comunității. Legislația trebuie să permită membrilor să se retragă liber și să se asigure că le sunt respectate drepturile de consumatori.
  7. Include măsuri pentru a preîntâmpina acapararea corporatistă. Comunitățile de energie nu trebuie să fie deturnate de mari companii energetice pentru a genera profit.  Prin măsuri dedicate, cum ar fi limitarea participării marilor companii energetice și asigurarea controlului comunitar asupra deciziilor și activităților, legislația poate preveni această situație.
  8. Asigură participarea persoanelor vulnerabile sau cu venituri mici. Comunitățile de energie pot fi un antidot pentru probleme sociale presante, precum sărăcia energetică.

Până acum, drumul comunităților de energie în România se prezintă ca fiind unul sinuos.

Au trecut 18 luni de la intrarea în vigoare a OUG 163/2022, care transpune directiva RED II, iar organizarea acestei prime întâlniri a grupului de lucru este singurul lucru concret făcut de autoritățile române. Altfel, reprezentanții autorităților s-au mulțumit să asiste de pe margine, să participe la evenimente și schimburi de experiență sau să comenteze în media, dar fără niciun angajament clar. Încă lipsesc evaluarea obstacolelor și potențialului de dezvoltare la nivel național a comunităților de energie, precum și sesiunile de informare cu publicul pe care ANRE ar trebui să le realizeze.

De asemenea, niciun minister sau altă autoritate publică nu a emis vreun act care să cuprindă elemente ce țin de cadrul favorabil prevăzut de legislația europeană și românească în vigoare.

În sine, grupul de lucru organizat de Ministerul Energiei nu este suficient pentru dezvoltarea comunităților de energie în România. Dacă acesta va fi ținut în viață prin bună organizare și angajament pentru a-și duce la bun sfârșit scopul, atunci el poate produce un proiect legislativ care să îndeplinească, pe cât posibil, punctele mai sus enunțate. Acest proiect trebuie să devină lege, iar apoi ANRE să completeze – fără amânare – cadrul necesar funcționării comunităților. 

Și e ușor! Există suficiente exemple care să ne inspire, destule țări U.E. în care lucrurile funcționează deja. Nu trebuie reinventată roata, iar România nu este un caz atât de special încât acest concept să nu funcționeze. Primim zi de zi semnale de la nivel local că e nevoie de comunități de energie. 

Ce rămâne de dovedit? Voința politică a autorităților. E singurul ingredient care mai e necesar pentru a propulsa comunitățile și a le da rolul meritat în procesul de tranziție energetică.