Mai mult de jumătate din populația lumii trăiește acum în orașe. Ca spații masive de incubare a culturii, politicii și inovației, orașele sunt în centrul unor evenimente și decizii cruciale care afectează întreaga planetă, nu numai din cauza impactului tot mai mare al schimbărilor climatice, în special asupra comunităților marginalizate, ci și prin transformările conduse de comunitățile și mișcările urbane.
Unul dintre proiectele care atinge o temă extrem de importantă în ecosistemul contemporan este accesul la apă. Niciun oraș nu poate prospera fără acces universal la o alimentare cu apă curată și sigură. Multe orașe din întreaga lume se confruntă cu provocări grave, însă exemplele de bună practică venite din comunități pot inspira decizii administrative care să rezolve din problemele societății.
Un astfel de proiect a apărut vara trecută în România: Harta Cișmelelor Publice. Laura Leonte este inițiatoarea lui. În interviul de mai jos am aflat mai multe despre dorința din spate, utilitatea în orașe a unei hărți a locurilor cu acces gratuit la apă, dar și cum putem adăuga și noi alte cișmele pe această hartă.
Harta Cișmelelor Publice – Interviu cu Laura Leonte
Cum a pornit Harta Cișmelelor Publice? Există un motiv sau o experiență personală care te-a motivat să te concentrezi pe cișmele?
Laura Leonte: Pentru mine, povestea a început cu o postare de pe Facebook, cea a Corinei Murafa (undeva prin 2022, în cadrul unui #iuliefaraplastic), care se întreba retoric când și de ce a ajuns apa un produs. A fost o întrebare care a rămas în mine. Mă frământă constant (probabil ca pe noi toți) subiectul comodificării. Am comodificat tot: de la dragoste, la vulnerabilitate, la apă. Totul e de vânzare.
Apoi, vara asta am fost pentru prima dată la Festivalul de Muzică Sziget din Budapesta. Și, deși am văzut-o pe Billie Eilish, chestia care m-a impresionat cel mai mult (nu exagerez) a fost că locul avea destule cișmele de unde puteai să bei apă gratis. Și apa era bună. Nu mai zic că te lăsau să vii cu orice băutură din afara spațiului festivalului, în limita a 2l.
15 august a fost o zi caniculară și m-am bucurat maxim de apa aia la discreție. Am stat într-o supă de oameni 4 ore fără să mă pot mișca și sticla plină cu apă pe care o aveam la mine a fost salvatoare. Oamenii leșinau pe lângă noi. Am simțit intens că accesul la apă potabilă e un drept vital pentru care nu ar trebui să plătim. Nici măcar la festivaluri. În Budapesta am primit apă gratuit și la restaurante. Din nou, foarte bună la gust. Am găsit cișmele publice și în Barcelona, dar apa era extrem de sălcie. Acolo am preferat să cumpăr. Nici în Berlin nu mi-a plăcut gustul apei de la cișmea. Nici măcar filtrată. Una peste alta, prin comparație, vara asta am ajuns să apreciez foarte tare apa de la cișmea din România, care e bună și la gust.
Toate chestiile astea m-au făcut să mă apropii de apa de la robinet și să adaug în traistă o sticluță umplută cu apă, pe care să o reumplue mai apoi oriunde mă aflu.
Picătura care a umplut paharul și care m-a motivat să fac harta a fost când am aflat (tot de pe Facebook) că Apanova face lunar rapoarte de calitate a apei pe care le pune la dispoziția publicului. Momentul acela a avut un val pozitiv de reacții în bula mea, eu m-am folosit de ocazie să spun că o parte din aceste cișmele se află pe Google Maps – eu mă apucasem să le scriu și reviews și să le pun și poze ca să le fac mai atrăgătoare. La chestia asta, un prieten virtual mi-a sugerat să fac o hartă dedicată și din clic în clic chiar am ajuns să fac asta 🙂
Cum s-a implicat comunitatea în această inițiativă? Și cum a ajuns informația către oamenii care au adăugat la rândul lor cișmele?
Laura Leonte: Asta a fost chestia cea mai drăguță. Printre oamenii activi în discuția asta este și Roxana Buzețelu, fondatarea ONG-ului pe teme eco – Micile Bucurii. Ea a postat link cu harta în grupurile moderate de ea și până să îmi dau seama cum să explic doritorilor cum se adaugă un punct pe hartă, aveam deja zeci de cișmele și țâșnitori adăugate și din partea susținătorilor.
Câteva zile la rând am tot vorbit despre Hartă, oamenii au dat share și tot mai mulți oameni au aflat de ea. Într-o săptămână spuneam povestea cișmelelor la Telejurnal, intervievată de Teodora Ghenciu, jurnalist dedicat subiectelor ecologice.
Poți să ne prezinți procesul de colectare și adăugare a locațiilor fântânilor de apă potabilă pe hartă?
Laura Leonte: Pentru unii va fi foarte ușor, pentru unii greoi, pentru că am descoperit că sunt limitări în anumite browsere. Cei care folosesc Safari se pot descurca mai facil. Chrome pare că nu merge, de Mozilla nu știu nimic. Edge pare că funcționează.
Cum să adaugi pe hartă o cișmea:
- În Safari sau Edge, intri pe Google și cauți Harta Cișmelelor Publice. Dai click pe linkul din Google Maps – apare deja primul la căutare
- Mergi pe hartă la adresa unde știi o cișmea și dacă nu e deja adăugată
- Click add marker – pinul din bara de sus – al patrulea icon
- Apeși pe locul în care se află cișmeaua
- Dai o denumire, poți să lași și o descriere și încarci poza
- Salvezi harta în My Places în Google Maps. În felul acesta o poți accesa din aplicație.
Atenție! În aplicație e activ doar modul de vizualizare, nu și de editare. Editarea (adăugarea sau modificarea de informații se poate face doar în browser)
Pare complicat, dar dacă eu am reușit, care nu sunt cea mai tehnică persoană din lume, poate oricine. E nevoie doar de niște motivație. Motivația de a avea acces la apă gratis oriunde!.
Există vreo metodă prin care poți verifica acuratețea informațiilor comunicate de comunitate?
Laura Leonte: Harta funcționează ca orice platformă wiki – comunitatea introduce informațiile, tot comunitatea atrage atenția și asupra greșelilor. Uite așa am aflat că pe timpul iernii majoritatea țâșnitorilor sunt demontate, pentru că nu pot funcționa pe îngheț. Am scris lucrul ăsta în descrierea hărții. Ar fi grozav să adăugăm în descrierea fiecărei țâșnitori dacă se demontează sau nu.
Cum crezi că puterea comunității influențează succesul proiectului în sine comunității în sine?
Au existat povești care te-au emoționat sau pur și simplu amuzante sau interesante din partea membrilor comunității?
Laura Leonte: Cel mai mult m-a emoționat reacția inițială de pe grupul Micile Bucurii – atâția oameni care știau bine cișmele și țâșnitori și s-au grăbit să le introducă.
Apoi am observat că unii oameni au marcat în descriere că unele cișmele sunt prietenoase cu cățeii, adică pot bea direct. De la țâșnitori nu e posibil. Eu neavând câine nu îmi trecuse prin cap.
Apoi m-am emoționat când au început să apară și în alte orașe.
Ai colaborat cu organizații sau autorități locale pentru acest proiect?
Laura Leonte: Cu autoritățile locale nu încă. Ei au făcut cea mai mare parte din treabă – au montat mai multe puncte de apă potabilă și fac transparente rapoartele de calitate lunare. Simt că e loc de PR pentru apa de la robinet. Eu lucrez în comunicare, e un subiect care mă preocupă și chiar am vorbit cu Roxana Buzețelu să vedem cum îl putem duce mai departe.
Te raportezi la această hartă ca la o formă de advocacy pentru apă potabilă accesibilă și gratuită pentru toți?
Laura Leonte: Absolut.
Ce mesaj sau schimbare speri că transmite acest proiect comunității?
Laura Leonte: Apa e un drept universal al tuturor organismelor, pentru care nu ar trebui să dăm bani și pentru care nici mediul nu ar trebui să plătească un preț.
Avem ditamai creierele în cap. Putem găsi soluții mai bune pe termen lung decât apa la PET și aruncatul frunzelor în saci de plastic. Chiar putem. Hai să facem! Uite ce știre grozavă – acest orășel nu mai are picior de apă în sticlă de unică folosință pe rafturi. Este atât de simplu în zonele unde apa potabilă curge la robinet.
Link direct la hartă: https://shorturl.at/hUV03