Cetățenii și autoritățile locale din România au început să lucreze la primele proiecte de comunități de energie, chiar dacă nu au acces la reglementări și surse de finanțare. Acești pionieri au înțeles că nu mai pot fi ținuți pe loc de Ministerul Energiei sau Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei care ar trebui să le pună la dispoziție un cadru favorabil.

Chiar dacă sunt la început de drum, astfel de inițiative au acces la toată experiența comunităților din Europa și pot învăța cum să depășească diferitele probleme cu care se confruntă. La sfârșitul lunii februarie, împreună cu alte echipe Greenpeace și jurnaliști din Bulgaria, Croația, România și Slovacia, am vizitat comunități de energie din regiunea Cataloniei, Spania. Am cules acolo șapte lecții utile pentru mișcarea comunităților de energie din România.

Centrul comunitar Casal de la Montserratina din Viladecans găzduiește punctul de informare pentru comunitatea locală de energie Vilawatt

1. Trebuie să construim legături între oameni înainte de a ne concentra pe aspectele tehnice ale proiectului de energie. Mai întâi adunăm oamenii în jurul unei idei, construim legăturile dintre aceștia și decidem ce vrem să obținem printr-o comunitate de energie sau cum îi vom asigura funcționarea democratică. Această etapă este extrem de importantă întrucât este mai ușor de construit și menținut un proiect energetic atunci când avem o comunitate unită. Ulterior, putem crea o formă juridică (vezi analiza Greenpeace pe acest subiect), identificăm modele tehnice fezabile și surse de finanțare, iar abia apoi trecem la construcția propriu-zisă a proiectului de energie.

2. Crearea comunităților de energie trebuie să înceapă încă dinainte de a avea un cadru legal complet. Cetățenii și autoritățile locale pot iniția comunități de energie prin adaptare la ce permite legislația actuală și, în același timp, să continue să preseze factorii de decizie până la obținerea tuturor drepturilor.

Comunitatea de energie din Vic a fost inițiată de autoritățile locale încă dinainte de introducerea legislației care permite partajarea energiei

3. Felul în care o comunitate de energie este inițiată îi va influența modul de funcționare. Am întâlnit în Spania două tipuri importante de comunități de energie: cele inițiate de cetățeni și cele inițiate de autorități locale. În primul caz, întâlnim un leadership construit comunitar, pe bază voluntară și cu o abordare de jos în sus. În cel de-al doilea caz, leadershipul are o abordare de sus în jos și implică adesea existența unui personal calificat (manageri, administratori din aparatul primăriei). Fiecare dintre aceste modele vine la pachet cu avantaje și dezavantaje.

4. Pentru ca o comunitate să aibă succes, este necesar ca oamenii să-și schimbe comportamentul în ceea ce privește energia. Membrii comunității trebuie să promoveze eficiența energetică prin comportamentul lor de zi cu zi: utilizarea aparatelor eficiente energetic, a transportului alternativ, participarea la programe de reducere a consumului de energie etc.

Mașină electrică și stație de încărcare deținute și folosite în comun de comunitatea de energie din Balenyà

5. Implementarea de proiecte pilot este vitală pentru succesul mișcării comunităților de energie. Proiectele pilot permit testarea soluțiilor tehnice, înțelegerea comportamentului oamenilor vis-à-vis de energie, stimularea implicării cetățenilor și dezvoltarea parteneriatelor. În comunitățile pe care le-am vizitat în Spania, proiectele pilot erau folosite de primării pentru a găsi cele mai bune modalități pentru a crește participarea cetățenilor sau pentru a determina pragurile de consum pentru membrii comunității (de câtă energie subvenționată poate beneficia o gospodărie vulnerabilă, de exemplu).

6. Autoritățile locale trebuie să își dezvolte strategii de neutralitate climatică în care să integreze comunități de energie și obiective sociale. Lucrul acesta ajută la o mai bună acceptare socială a tranziției energetice. De exemplu, municipalitatea din Viladecans și-a propus ca până în 2030 să atingă neutralitatea climatică și să elimine în totalitate abandonul școlar.

7. Comunitățile de energie au nevoie de acoperișurile publice. Este mai eficient economic să instalezi 30 de panouri fotovoltaice pe un singur acoperiș mare, prin comparație cu montarea aceluiași număr de panouri pe 10 acoperișuri de dimensiuni mici. De multe ori, cele mai mari acoperișuri de la nivel local aparțin autorităților, iar acestea trebuie să le pună la dispoziția cetățenilor pentru proiecte de energie regenerabilă. În Spania, autoritățile publice primesc o cotă parte din energia produsă pe acoperișurile puse la dispoziția cetățenilor. În România potențialul acoperișurilor publice este foarte mare (vezi studiul Greenpeace), iar legislația care să permită autorităților locale să le valorifice este în curs de creare (despre o primă încercare aici).

Acoperișuri publice folosite de comunitatea de energie Vilawatt din Viladecans, Catalonia

Este timpul să punem în practică proiectele de comunități de energie!
O parte dintre aceste idei sunt deja intuite de cei care au pornit pe drumul comunităților de energie în România. Studiul pe care l-am lansat în martie 2024 arată, de exemplu, cum din cele 21 de inițiative identificate, două proiecte funcționează deja în limitele cadrului legal existent, iar alte 19 sunt în diferite grade de coagulare comunitară și creare a proiectului energetic.

Determinarea de la firul ierbii ne alimentează optimismul. Împreună putem accelera tranziția energetică de la combustibili fosili la surse regenerabile, pentru ca fiecare dintre noi să poată beneficia de energie curată și accesibilă.