8 martie este Ziua Internațională a Femeii. Toată istoria de care e încărcată această zi are o semnificație importantă pentru toate femeile, iar modul în care s-a transformat într-un moment de consum de flori și bomboane, dar prea puțin într-un moment de conștientizare, mă deranjează îndeajuns de mult încât să încerc să schimb asta.

Anul acesta, am decis să mă folosesc de acest prilej ca să pornesc o serie de interviuri cu cercetătoare, jurnaliste, activiste, artiste care au activități strâns legate de protecția mediului și a naturii. Am explorat legătura dintre activismul de mediu și activismul feminist, modul în care sunt afectate femeile de schimbările climatice și posibile politici, reprezentare la nivel decizional și perspective de gen. În fiecare miercuri, urmează un nou interviu publicat integral, parte din această serie.

Roxana Bojariu, cercetătoare științifică gradul I, coordonator al Secției de climatologie şi președinte al Consiliului științific, la Administrația Națională de Meteorologie.

Sunt femeile cele mai afectate de criza climatică?

Expunerea și vulnerabilitatea crescută a femeilor (comparativ cu bărbații) la efectele hazardelor legate de schimbarea climatică este bine evidențiată în literatura științifică. Chiar în cazul țărilor mai dezvoltate, există studii care arată că, de exemplu, în grupul mai mare de bolnavi cronici cu patologii ale sistemului circulator, femeile sunt mai vulnerabile decât bărbații la efectul temperaturilor ridicate, în mediul urban. Un astfel de semnal a fost evidențiat în aglomerări urbane din România, Olanda, Germania, Spania și Cehia. În cazul țărilor mai puțin dezvoltate, vulnerabilitatea și expunerea la schimbarea climatică sunt prezente chiar în mai mare măsură, având în vedere și inechitățile sociale mai pronunțate, infrastructura mai puțin pregătită, sistemele de sănătate mai precare, toate în condițiile unor hazarde climatice de multe ori având  manifestări  mai severe în cazul acestor țări situate, de obicei, în ‘zone fierbinți’ din punct de vedere climatic.  

Monica Tudorache este activistă pentru drepturile omului și coordonează proiecte la Asociația A.R.T. Fusion, organizatoare în cadrul Bucharest Feminist Film Festival. Activează în proiecte educaționale care au drept focus egalitatea de gen și non-discriminare.

Simți că femeile sunt reprezentate la nivel de decizie în ceea ce privește schimbările climatice? Doar dacă mă gândesc la România, în legislativul național, în prezent, din 466 de senatori și deputați, numai 88 sunt femei. Echivalentul a 18,5% ca reprezentare, dintr-o populație în care ponderea femeilor este 51,1%. Cum ar putea prezența femeilor în poziții de decizie și de conducere să transforme politicile publice în ceea ce privește mediul?

Cred că reprezentarea femeilor în politică, la fel ca în toate celelalte sectoare, este esențială pentru a asigura politici publice incluzive și sensibile la dimensiunea de gen. Cred, de asemenea, că prezența mai multor femei pe scena politică, și a unor femei diverse, ar putea să aducă experiențele cu care se confruntă ele din perspective economice, sociale, politice și de mediu mai aproape de cetățeni, și de modificări sau inițiative legislative care sunt necesare în ceea ce privește dezvoltarea durabilă. Statisticile ne arată că acolo unde avem mai multe femei în politică avem și politici mai bune în ceea ce privește diferite sectoare, precum educația, având în vedere că în mod tradițional, femeile sunt cele care se preocupă mai mult de educația copiilor, de exemplu. Dar asta se poate aplica fiecărui sector, pentru că femeile experimentează lumea și viața în moduri diferite decât bărbații și atunci avem, automat, nevoi, perspective și soluții diferite. 

Irina Breniuc a contribuit la mișcarea de mediu din România în ultimii 10 ani, întâi ca jurnalistă, apoi ca ESG research analyst și activistă. În prezent, se specializează pe crearea de mâncare vegană și speră să-i inspire în curând și pe alții, pe ib.eco

Ziua și luna femeii au fost transformate în evenimente în care consumul primează, dar care s-au depărtat de istoria și de sensul lor profund. Poate prea rar și în cercuri prea mici se vorbește despre nesupunere civică, drepturile femeilor, greve, marșuri. Pentru tine, există vreo legătură între activismul de mediu și activismul feminist? 

Cred că cele două tipuri de activism sunt greu de separat, căci ambele se opun sistemului capitalist patriarhal opresiv, care exploatează și asuprește deopotrivă natura și femeia. În plus, oamenii, deci implicit și femeile, fac parte din natură, prin urmare nu va putea exista bunăstarea femeilor până când nu vom proteja cu adevărat natura. 

Ce pot învăța mișcările de mediu din lupta pentru egalitate și ce rol vezi tu pentru femei în mișcările de mediu?

În opinia mea, o mișcare de mediu puternică trebuie să fie incluzivă, adică trebuie să cuprindă mai ales perspectivele celor mai vulnerabile categorii sociale, care sunt și cele mai afectate de criza climatică și ecologică. Printre aceste categorii, se numără și femeile.

Ștefania este artistă, scenaristă și activistă de mediu, membră a grupului Fridays For Future Romania.

Simți ca ești auzită? Sau ca trebuie să te implici mai mult pentru că femeile sunt cele mai afectate de schimbările climatice?

Cred că e greu ca și activistă să te simți cu adevărat auzită. Am simțit, nu doar o dată, că deciziile și acțiunile mele nu sunt luate în serios pentru că sunt femeie. Dacă alegi să nu mănânci carne, e probabil un trend sau o dietă. Dacă ai părul vopsit sau te machiezi, ești un stereotip, ce spui nu mai contează. Dacă te preocupă multiplele crize cauzate de schimbările climatice, până și asta devine cumva redus la domeniul domestic, te preocupă sustenabilitatea, vrei să plantezi copaci și să cumperi produse bio. Schimbarea pe care o vrei nu e citită ca politică, ci domestică. Și cu siguranță sunt multe femei care sunt interesate și de sustenabilitate, dar cred că există un bias cu care trebuie să ne luptăm, atât intern cât și extern.

Roxana Buzețelu, fondatoarea „Micile bucurii” și a comunității „Loc de troc”, care s-au născut din ideea de învăța și împărtăși practici sustenabile.

Crezi că mai multă implicare a femeilor în funcțiile de conducere ar transforma modul în care se raportează România la politicile de sustenabilitate? 

Cred că într-o lume unde politica și afacerile sunt adesea dominate de o abordare competitivă și orientată strict spre rezultate pe termen scurt, energia feminină poate reprezenta un echilibru necesar. Ea ne invită să ne reconectăm la ritmurile naturii, să apreciem valoarea colaborării și a grijii pentru comunitate și mediu. Aceasta nu înseamnă doar a fi blânzi sau pasivi, ci a avea curajul de a privi dincolo de profit și de a vedea lumea ca pe un întreg interconectat.

Ana Moca-Grama, gradinară, scriitoare, căutătoare de alternative.

Crezi că mai multă implicare din partea femeilor în activismul de mediu din România ar putea să transforme politicile de mediu?

Mi-e greu să răspund la această întrebare pentru că în viziunea mea, politicile de mediu au nevoie de o transformare radicală care poate veni doar prin descreștere, întoarcere la local și un nou sistem politic, economic, social. Însă până acolo va fi un drum lung, anevoios și imprevizibil, iar între timp activismul de mediu și acțiunea directă sunt vitale pentru a opune rezistență, a trage la răspundere și a face vizibile problemele și mecanismele din spatele lor. Acestea fiind spuse, cred că implicarea femeilor în activismul de mediu este foarte importantă în special în România, unde vocile femeilor nu sunt prea des auzite sau înțelese. Avem nevoie de perspectivele femeilor, de iubirea lor pentru pământ, de furia lor în fața distrugerii naturii. Din experiența proprie, femeile au adesea o înțelegere profundă a relației omului cu natura și o iubire imensă pentru ea. Și tocmai din această iubire apare furia, care e necesară pentru a spune nu, a te implica.