Amprenta de carbon a proiectului Neptun Deep. Între vis și realitate. 

Neptun Deep. Cel mai mare proiect de exploatare a gazelor din zona românească a Mării Negre și cea mai mare rezervă de gaze exploatată vreodată de țara noastră. 

Anunțul de începere a proiectului a generat multă vâlvă în rândul politicienilor români, care au dorit să capitalizeze momentul pentru a-și umfla brandul personal și scorurile electorale. După începerea scoaterii gazelor din Neptun Deep, ne putem aștepta la prosperitate, independență energetică, avânt al industriei, prețuri mici la energie și vom fi priviți cu respect de către U.E., care se va bucura de o securitate energetică „cum n-a mai avut până acum”.

Dar care este reversul medaliei?

Din păcate, rămâne o temă invizibilă impactul pe care îl va avea asupra climei și biodiversității exploatarea și utilizarea acestui combustibil fosil. În acest con de umbră, au fost emise afirmații conform cărora exploatarea nu are efecte semnificative asupra climei, având chiar o amprentă de carbon „negativă”. Totuși, chiar dacă efemerilor politicieni români nu le pasă de climă, România are angajamente ferme pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și atingerea neutralității climatice până în 2050.

Acest material își propune să facă o analiză – din unghiul climatic – a deciziei de a porni proiectul Neptun Deep, a principalelor afirmații vehiculate în spațiul public legate de acest subiect și a consecințelor pe care le-ar avea față de planurile climatice ale României și ale companiilor implicate. Materialul a fost realizat în colaborare cu Bankwatch România.

Cât de mare e amprenta de carbon a proiectului Neptun Deep? 

Este imposibilă o înțelegere a impactului climatic fără o estimare onestă a emisiilor generate de proiect. Acesta este motivul pentru care Greenpeace România a solicitat realizarea de către un furnizor extern, neutru (ERCST – The European Roundtable on Climate Change and Sustainable Transition), a unui astfel de calcul aproximativ. Conform raportului ERCST, amprenta totală de carbon a proiectului Neptun Deep (și a proiectului conex, gazoductul Tuzla-Podișor) este de ~209 mil. tone CO2e, luându-se în calcul o producție de 100 mld. mc de gaze, pe o perioadă de 20 de ani.

Revenind la întrebare, răspunsul e relativ simplu: depinde, în primul rând, de volumele de gaze ce ar fi scoase din Neptun Deep. Conform primelor estimări (2011-2012), ExxonMobil şi OMV Petrom evaluau zăcământul Domino 1 din perimetrul Neptun Deep la 42 – 84 de mld. mc de gaze. La acestea s-a adăugat în urma explorărilor din 2014-2015 rezervorul Pelican Sud, cu estimări de 20-24 de mld. mc de gaze. Așa s-a ajuns la cei aproximativ 100 de mld. mc, comunicați odată cu decizia de a începe exploatarea. 

E interesant însă faptul că amprenta de carbon din Evaluarea de impact asupra mediului a proiectului Neptun Deep se bazează pe o altă estimare, 138,7 de mld. mc de gaze, estimare ce vine de nicăieri și care nu e prezentată explicit în document de consultantul OMV Petrom, ci rezultă în urma unor calcule bazate pe estimarea de producție zilnică. Iar ca lucrurile să fie mai complicate, amprenta de carbon a Neptun Deep calculată de consultantul OMV Petrom este… negativă!

O paranteză: cum s-a ajuns la amprenta negativă a Neptun Deep Calculul amprentei de carbon a Neptun Deep realizat de consultanții dezvoltatorilor ia în considerare faptul că gazele extrase vor înlocui – atunci când sunt folosite pentru producția de energie – o cantitate similară de capacități pe cărbune. Adică în medie, cele 19 mil. de mc de gaze/zi vor produce 65.432 MWh/zi în locul cărbunelui, mult mai poluant, ceea ce ar conduce la emisii negative ale proiectului. Însă aportul cărbunelui la sistemul energetic este mult mai scăzut de atât. Conform datelor Transelectrica, în 2023 capacitățile pe cărbune au produs 7.045 GWh, adică în medie 19.301 MWh/zi, de 3,5 ori mai puțin decât estimează consultanții OMV Petrom și Romgaz. Este adevărat că România a planificat să înlocuiască o parte din centralele pe cărbune cu unele pe gaze – la Turceni, Ișalnița, Craiova și Mintia.  Înainte să înceapă închiderea unităților, în 2021, acestea însumau în jur de 3.300 de MW care vor fi înlocuiți cu o capacitate similară pe gaze fosile. Însă au produs în 2021 (2019 pentru Mintia, ultimele date) 5.572 GWh, adică 15.267 MWh/zi, de 4 ori mai puțin decât estimează raportul OMV Petrom. Dacă luăm în calcul realitatea, amprenta Neptun Deep se transformă dintr-una negativă într-una pozitivă, chiar și cu compensarea emisiilor din cărbune. Iar cantitatea de electricitate produsă din cărbune în următorii ani va scădea și mai mult, pentru că România și-a asumat prin PNRR închiderea treptată a acestor capacități până în 2030. Multe dintre ele, se vor închide până 2026, înainte ca OMV Petrom să înceapă producția din Neptun Deep. Sursa: Evaluarea de impact asupra mediului Deci premisa că gazul fosil din acest zăcământ va înlocui cărbunele este una falsă și este folosită doar pentru „înverzirea” proiectului în contextul nevoii de tranziție energetică de la combustibilii fosili.

Interesantă este și predicția ministrului Energiei, Sebastian Burduja: „Sunt între 100 şi, cine ştie, spre 200 de miliarde de metri cubi acolo […]”. Declarația a fost reluată în mai multe ocazii. Pe ce date se bazează oare domnul ministru?

O pseudo-confirmare vine și de la directorul Transgaz, Ion Sterian: „În primul rând, primele gaze vor fi extrase începând din toamna anului 2026. În al doilea rând, așa cum arată volumul rezervat de cele două companii pe conductă, producția anuală de gaze a zăcământului Neptun Deep va fi mult mai mare față de estimările de până acum.”

Discrepanța dintre scenariul conservator (62 mld. mc) și cel foarte „roz” al ministrului Energiei (200 mld. mc) este uriașă. Dacă într-adevăr cantitatea de gaze estimată este cu mult mai mare, atunci amprenta de carbon și impactul ei asupra mediului sunt proporțional mai mari, dublu față de ce am estimat în prezent. Ca prim efect, calculele climatice ale României atât pe termen scurt și mediu (reflectate în Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice 2021 – 2030), cât și cele pe termen lung, (așa cum au fost surprinse în Strategia pe termen lung a României pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră – România Neutră în 2050) ar trebui să fie deja ajustate corespunzător. Aceste planuri nu arată doar traiectoria României către neutralitate climatică, ci pe termen scurt și mediu presupun și măsuri și investiții concrete, o mare parte sprijinite de Uniunea Europeană, cu impact direct în economie.

În cazul diametral opus, dacă rezervele sunt supraevaluate doar pentru a se începe exploatarea, atunci trebuie discutată problema fezabilității proiectului, în care s-a investit deja peste un miliard de dolari (achiziția cotei deținute de Exxon) și urmează să fie investiți, conform declarațiilor, patru miliarde de euro. O mare parte din acești bani sunt bani publici, care ar putea să susțină tranziția energetică și nu combustibilii fosili. 

Ce vom face cu gazele scoase din Neptun Deep? O ecuație cu prea multe necunoscute.

În cazul în care România va scoate gazele din Neptun Deep, impactul asupra climei va fi același indiferent de unde și de către cine va fi ars acest combustibil. De acești parametri va depinde însă nivelul de emisii de gaze cu efect de seră pe care țara noastră le va raporta. România și-a asumat neutralitatea climatică până în 2050, așa că are deja trasată o traiectorie pentru emisii pentru următorii 25 de ani. Pentru ca această traiectorie să fie corectă și realizabilă, e nevoie de claritate. Este oare suficient de clar ce se va întâmpla cu gazele din Neptun Deep dacă vor fi scoase?

Așa cum menționam mai sus, evaluarea de impact asupra mediului a proiectului Neptun Deep presupune că: „întreaga producție de gaz rezultat din exploatarea zăcămintelor din Perimetrul IX Neptun va fi utilizată pentru producerea de energie electrică, în vederea reducerii emisiilor rezultate din arderea combustibililor fosili de la centralele pe cărbune sau alți combustibili fosili.” Ulterior, ca răspuns la o întrebare adresată în perioada de consultări de către Bankwatch România, (consultantul) OMV Petrom și-a schimbat părerea: „Nu se poate prezice modalitatea în care va fi folosit gazul natural produs. Scenariul înlocuirii cărbunelui este dat și exemplu având în vedere direcțiile de la nivel european.” Totuși, chiar și cu această semi dezmințire, amprenta negativă a rămas în Evaluarea de impact a proiectului.

Dar „să trecem de la fapte la vorbe!”, așa cum preciza Premierul Ciolacu. „Suntem astăzi martorii momentului în care România face pasul decisiv pentru independenţa sa energetică. Gazul din Marea Neagră este chiar combustibilul care ne va duce către realizarea acestui obiectiv strategic. Milioane de familii şi sute de mii de firme româneşti aşteaptă asta de atâta vreme. Este momentul să punem această resursă la baza dezvoltării noastre economice în şcoli, spitale, ferme şi fabrici, în folosul concret al românilor.” a mai declarat primul ministru Ciolacu.

Ministrul Energiei, Sebastian Burduja are propria opinie despre ce se va întâmpla cu gazele din Marea Neagră: „[…] să ştiţi că nu e suficient să tragem acel gaz din Neptun Deep şi să-l ardem la aragaz. România trebuie să aibă o strategie de ţară în care valorificăm acel gaz în industria farma, care e o industrie energofagă din perspectiva gazului, în industria îngrăşămintelor chimice. Sau dacă n-avem altă variantă, cel puţin să producem curent electric, […]. Dar ultima variantă, ca să concluzionez, este exportul de gaz, aşa cum îl scoatem noi din Neptun Deep. Deci asta e ultima variantă”.

Sau, într-o altă ocazie, ceva mai flexibil cu exportul: „Deci vom putea să folosim acest gaz în industria românească, […] şi, sigur, dacă va rămâne, şi pentru export.”

Nicolae Ciucă, președinte al Senatului, completează: „[…] este foarte important să subliniez, importanța pe care aceasta nouă sursă de gaz o poate avea în revitalizarea industriei în țara noastră. Avem nevoie de industrie chimică, petrochimică, astfel încât să ne redobândim rolul de jucători în tot ceea ce înseamnă ansamblul acesta economic.”

Ion Sterian, Transgaz: „În următorii trei-patru ani, în România, consumul de gaze naturale va crește cu circa 9-10 miliarde metri cubi de gaze naturale.” În opinia dumnealui, aproape întreaga producție de gaze va fi absorbită de sistemul energetic românesc, la care se adaugă extinderea consumului de gaze în sectorul rezidențial. Ce-i drept, directorul Transgaz are o viziune în care oricâte resurse de gaze ar avea România, tot nu ar fi de ajuns: „Prevăd că România, în 2027-2028, va avea nevoie în plus de 4-5 miliarde de metri cubi de gaze pe lângă cele extrase din Marea Neagră.”

Rezumând, conform declarațiilor oficialilor, se mizează pe folosirea gazelor din Marea Neagră în România, mai ales prin dezvoltarea activității industriale. Exportul… e doar o ultimă opțiune. De remarcat că aceste poziții vin în contradicție cu declarațiile decidenților legate de securitatea pe care Neptun Deep o va da Europei și regiunii. 

Ca o notă suplimentară, nu e clar ce se va întâmpla cu producția internă de gaze (onshore), aflată – în general – în scădere, dar care încă acoperă o mare parte din consumul intern actual. Cât din această producție ar fi înlocuită de Neptun Deep? Cât de mare ar fi excedentul? Care ar fi scenariile în cazul unor noi exploatări onshore, care cumulate cu Neptun Deep ar duce la cantități și mai mari de gaze și evident, la mai multe emisii, incompatibile cu neutralitatea climatică?

Impactul emisiilor Neptun Deep. O călătorie în viitor.

România are deja stabilită o traiectorie de urmat pentru a atinge neutralitatea climatică. Până în 2030, Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (pe scurt, PNIESC sau NECP în limba engleză) descrie cum vom atinge, prin măsuri concrete, diverse ținte climatice. Pentru drumul până în 2050, atunci când ar trebui să ajungem la neutralitate climatică împreună cu țările partenere din Uniunea Europeană, documentul de referință este Strategia pe termen lung a României pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Cum se potrivește exploatarea gazelor din Neptun Deep cu planurile climatice ale României? 

Nicio surpriză, conform Evaluării de impact asupra mediului, emisiile din Neptun Deep sunt neglijabile, cu pondere extrem de mică în emisiile proiectate pentru 2035, 2040 etc.

Sursa: Evaluarea de impact asupra mediului. Notă: Emisiile din Scenariul Ro-Neutră din tabel sunt emisii totale ale României cu LULUCF.

Însă realitatea este alta. Conform raportului ERCST, bazat pe declarațiile companiilor implicate, evoluția emisiilor de gaze cu efect de seră pe cei 20 de ani ai exploatării Neptun Deep va fi în creștere până când ajunge la o perioadă de platou, care va dura un deceniu (2028-2037). Concomitent, emisiile României scad, ținta fiind neutralitatea climatică din 2050. Emisiile din Neptun Deep vor avea o proporție din ce în ce mai importantă din emisiile totale și cele sectoriale ale României.

Practic, călătorind în timp până în 2040, gazele scoase din Neptun Deep ar genera emisii substanțiale, care:

• vor fi 41% din emisiile din industrie ale României;
• vor fi de 3 ori mai mari decât toate emisiile din sectorul energetic;
• vor fi mai mari decât emisiile generate de clădiri;
• sau vor reprezenta 12% din TOATE emisiile României (fără LULUCF).

Dacă ne raportăm la o perioadă mai aproape de prezent, 2035, când ar fi un an de platou (cu producție maximă de gaze din Neptun Deep), iar România încă va mai arde gaze în sectorul energetic, ponderea emisiilor din Neptun Deep e dominantă:

• ar fi echivalente cu 93% din emisiile din industrie;
• de 1,5 ori mai mari decât toate emisiile din energie;
• de două ori mai mari decât cele din sectorul de clădiri;
• sau vor reprezenta 23% din TOATE emisiile României (fără LULUCF).

Concluzionând, comparând emisiile previzionate de dezvoltatorii proiectului cu cele calculate de ERCST, diferența este uriașă: OMV Petrom și Romgaz le văd de 25 de ori mai mici în 2035 și de aproape 10 ori mai mici în 2040!

Folosirea în România a acestor gaze ar însemna dezvoltarea de capacități noi de producție, atât în sectorul energetic, cât și în alte industrii, de infrastructură specifică – rețele, stocare – care doar parțial vor putea fi convertite mai târziu pentru a fi folosite cu alte tipuri de combustibili, precum hidrogenul din surse regenerabile. Gazele din Neptun Deep vor crea un efect de lock-in pentru încă 20 de ani, temperând tranziția energetică a României și ratând multele oportunități cu care aceasta vine.

Nici exportul gazelor din Neptun Deep nu poate fi o certitudine peste 10, 15 sau 20 de ani. Urmând trendurile actuale de decarbonare, prin creșterea eficienței și a ponderii resurselor regenerabile, nevoia de gaze va fi din ce în ce mai mică pe întregul continent; în urma conflictului din Ucraina, statele U.E. și-au luat deja măsuri de aprovizionare alternativă (prin terminale LNG, 53 de proiecte fiind planificate) și accelerare a tranziției energetice. Privind în viitor, certitudinile sunt mai mari pentru sumele cheltuite pentru Neptun Deep (sume ce pot fi chiar și depășite), pe când veniturile așteptate vor fi validate la un moment neclar, doar în anumite condiții ale pieței europene.   

Neptun Deep anulează și planurile de sustenabilitate ale OMV Petrom și Romgaz

Companiile își raportează emisiile și își fac planuri de sustenabilitate. Este și cazul actorilor principali ai proiectului Neptun Deep, OMV Petrom și Romgaz.

De regulă, emisiile companiilor sunt grupate în 3 categorii (sau scopuri):

• Scop 1 – emisii de gaze cu efect de seră pe care companiile le produc direct la platformele de exploatare sau la centralele pe care le operează, fiind surse pe care companiile le pot controla direct;
• Scop 2 – emisii indirecte, care sunt rezultate de la energia achiziționată de către companii, de exemplu pentru operarea instalațiilor proprii sau încălzirea spațiilor deținute;
• Scop 3 – restul de emisii indirecte, provenite din lanțul de aprovizionare sau din folosirea produselor companiilor. În cazul companiilor din petrol și gaze, precum OMV Petrom și Romgaz, aceste emisii includ emisiile rezultate din arderea gazelor. 

Raportarea tuturor acestor emisii a devenit deja obligatorie în țările din U.E. Spre exemplu, Franța a stabilit prin lege această obligație pentru companiile mari începând cu anul 2023, fiind necesară și întocmirea de planuri pentru reducerea emisiilor. Conform unei directive europene (Corporate sustainability reporting directive), și companiile mari din România au această obligație de raportare începând cu anul 2024, cu prima raportare în 2025. România a introdus anul acesta în legislația națională obligația printr-un ordin al Ministerului Finanțelor.

Din păcate, companiile OMV Petrom și Romgaz nu se grăbesc să își asume responsabilitatea pentru toate emisiile pe care le produc. Problema este mai ales la emisiile scop 3, care reprezintă de fapt cea mai mare parte a emisiilor produse de o companie din petrol și gaze. 

Dacă luăm în calcul emisiile rezultate din arderea gazelor extrase de cele două companii din Neptun Deep, pretențiile de sustenabilitate ale companiilor sunt spulberate. OMV Petrom și Romgaz își vor crește substanțial emisiile totale în următorii 20 de ani.

OMV Petrom își propune să își reducă emisiile operațiunilor sale (scop 1 și 2) cu 30% până în 2030 comparativ cu anul 2019 și să atingă ținta de operațiuni cu emisii net zero până în 2050. Compania are și o țintă generală de reducere a emisiilor totale (scop 1, 2 și 3) cu 20% până în 2030, comparativ cu anul 2019. 

Exploatând Neptun Deep, conform concluziilor raportului ERCST, emisiile OMV Petrom ar fi cu 36% mai mari față de ținta propusă în anul 2030 (an de platou, cu producție maximă). Prin urmare, în loc de o scădere a emisiilor totale în 2030, raportând și emisiile ce îi corespund din proiectul Neptun Deep, OMV Petrom ar înregistra o creștere fulminantă a emisiilor.  

În cazul Romgaz, ambițiile climatice sunt mai mici, planul de reducere a emisiilor se referă doar la emisiile din scopurile 1 și 2, fiind vizată o scădere cu 10% până în 2030, față de anul 2020, și atingerea net zero până în 2050. Nicio informație nu este prezentată de companie în legătură cu emisiile din scopul 3. Conform calculelor ERCST, emisiile estimate provenite din exploatarea Neptun Deep vor fi semnificativ mai mari decât emisiile totale raportate de companie în 2022: în 2030, emisiile din proiectul Neptun Deep atribuite Romgaz vor fi de 5 ori mai mari decât emisiile totale declarate în 2022!

Pornind exploatarea gazelor din perimetrul Neptun Deep, OMV Petrom și Romgaz vor deveni și cei mai mari poluatori cu emisii de carbon din România. Conform estimărilor ERCST, în perioada de platou, Neptun Deep va aduce 8,7 mil. tone CO2e în „contul” OMV Petrom, iar 7,7 mil. de tone CO2e vor reveni celor de la Romgaz în 2030. Aceste valori sunt mai mari decât emisiile de carbon raportate la coș prin sistemul U.E. de comercializare a certificatelor de carbon (EU-ETS) în 2022 de către cei mai mari poluatori, care cel mai probabil vor scădea semnificativ până în 2030 având în vedere planurile de decarbonare:

• În 2022, Complexul Energetic Oltenia a emis 6,9 milioane tone CO2. Față de această valoare, emisiile vor fi cu 26% mai mari pentru OMV Petrom și cu 11% mai mari pentru Romgaz în 2030.
• În 2022, Liberty Galați a emis 3,2 milioane tone CO2. Față de această valoare, emisiile vor fi cu 171% mai mari pentru OMV Petrom și cu 140% mai mari pentru Romgaz în 2030. 
• OMV Petrom este al treilea cel mai mare poluator în 2022, cu emisii la coș de 2,8 milioane tone CO2. Ar ajunge în 2030 – adăugând cota proprie din emisiile din Neptun Deep – la 11,5 milioane de tone CO2, mai mare cu 310% față de cantitatea de emisii din 2022.

Având în vedere că în sistemul EU-ETS producția de energie electrică prin cărbune are cele mai multe emisii de CO2 din România, iar Neptun Deep o va întrece semnificativ, putem spune că indirect, OMV Petrom și Romgaz vor fi responsabile de cantitatea cea mai mare de emisii de gaze cu efect de seră din România la nivelul anilor 2030.

Câteva concluzii

1. În caz că va scoate gazele din Marea Neagră, România nu are un plan clar legat de ce va face cu gazele. Pe principiul „mai bine să fie, decât să nu fie, vedem mai târziu ce facem cu ele”, se dorește exploatarea acestor resurse fără să fie analizate serios opțiunile de utilizare, câștigurile reale, costurile, riscurile și alternativele aliniate la obiectivele climatice. Dacă luăm în considerare aceste obiective, presupusa industrie nouă creată în jurul Neptun Deep are șanse foarte mari să devină repede inutilă, fiind vorba de investiții mari cu durată de viață scurtă. Pe de altă parte, țara noastră nu are un trecut recent încurajator atunci când vine vorba de orice investiții mari: de cele mai multe ori, ele sunt blocate, întârziate sau au un cost mult mai mare decât cel estimat. Gazele ar putea fi folosite în sectorul energetic… dar doar pentru o perioadă scurtă: Strategia pe termen lung și Planul național pentru energie și climă spun că din 2036 toate centralele pe gaze vor trece pe hidrogen.

2. Impactul emisiilor de gaze cu efect de seră ale Neptun Deep este major. Mai ales în cei 10 ani de platou, sunt deraiate planurile climatice ale României de la traiectoria optimă. Ne propunem ca țară să poluăm cât de mult se poate până aproape de 2050, reperul european pentru neutralitate climatică. Doar că un astfel de scenariu creează dependență de combustibilii fosili, blochează dezvoltarea regenerabilelor și creșterea eficienței energetice, reducând perioada efectivă de tranziție energetică și crescând impactul negativ asupra cetățenilor și economiei. Chiar ne dorim o tranziție energetică abruptă și greu de acceptat?

3. Companiile OMV Petrom și Romgaz devin cei mai mari poluatori cu emisii de carbon din România. Pe scurt, „climate killers”. Emisiile din scopul 3 rezultate din Neptun Deep sunt un bolovan foarte greu pentru planurile de reducere a emisiilor, care se vor scufunda indiferent de modalitățile creative găsite de OMV Petrom și Romgaz pentru raportarea emisiilor. Cele două companii oricum poluează mai mult decat raportează pentru ca au foarte multe pierderi de metan, necuantificate încă. Atât OMV Petrom, cât și Romgaz, se folosesc de o infrastructură veche, ce are pierderi semnificative. Cele două companii trebuie să își rezolve în primul rând problemele existente: pierderi de metan, sonde abandonate sau neinventariate. Fără o astfel de abordare planurile de decarbonare sunt ineficiente.