Da, energia are un viitor în România și îl putem face să fie foarte luminos. Depinde totul de deciziile pe care le luăm azi și de curajul de a schimba un sistem învechit care ne impune o sumedenie de limite.
Nu mai este o noutate că trebuie să schimbăm ceva. Deja natura și clima ne dau semnale foarte puternice că trebuie să luăm măsuri pentru a ne diminua impactul asupra lor. Iulie 2023 a fost cea mai călduroasă lună de când se fac măsurători la nivel mondial, iar acest lucru a fost resimțit în foarte multe zone ale României. Fenomenul aduce cu sine efecte în lanț: secetă care afectează agricultura, reducerea sau oprirea furnizării de apă pentru diverse sectoare și deșertificarea unor zone întinse, printre multe altele.
La nivel global, producția de electricitate și căldură generează peste 42% din emisiile anuale de CO2, fiind sectorul cu cea mai pondere, peste transport sau industrie. Este clar că eforturile trebuie să înceapă de aici.
La ce trebuie să renunțăm?
România și-a asumat un obiectiv clar, până în 2032 va renunța cu totul la cărbune. Deși Ministerul Energiei mai cochetează cu ideea renegocierii termenului, este un fapt agreat că acest combustibil fosil trebuie eliminat din mixul energetic cât mai repede. Motivele sunt evidente, cărbunele are cel mai ridicat nivel de emisii de dioxid de carbon dintre toți combustibilii fosili convenționali.
De asemenea, în lista de combustibili la care trebuie să renunțăm se află și gazele fosile. Deși România încă nu și-a asumat un termen de eliminare, dependența generală europeană de gazele furnizate de Rusia și instabilitatea geopolitică din estul Europei ne-au învățat că nu ne putem baza pe un combustibil pe care nu îl avem. România, în momentul de față, produce undeva la 9 miliarde m3 pe an, insuficient cât să-și acopere singură necesarul anual de 10 miliarde m3. Iar România este una dintre puținele state europene care au producție proprie de gaz. Dacă schimbăm lentila și ne uităm cum se prezintă situația la nivel european, vedem că UE nu are capacitatea să producă cât consumă. Chiar dacă luăm în calcul și eventualitatea în care gazele din perimetrul românesc din Marea Neagră vor intra pe piață, tot ne lovim de o disproporție imensă: proiectul Neptun Deep va furniza undeva la 100 de miliarde m3 de gaze fosile în următorii 10-15 ani, adică cât consumă UE în 3-4 luni. Concluzia este simplă, trebuie să dezvoltăm un plan de tranziție în care dependența de gaze fosile să fie redusă drastic. În plus, gazul fosil are în compoziție peste 80% metan, un gaz cu efect de seră puternic, care este de aproximativ 80 de ori mai puternic decât CO2 la încălzirea atmosferei pe un termen scurt (cca. 20 de ani).
România se angajează, alături de celelalte state membre ale Uniunii Europene, să devină neutră climatic până în 2050, însemnând că vom renunța și la gaz până la urmă. Întrebarea care se pune – de ce să investim într-o dublă tranziție, de la cărbune la gaz si apoi de la gaz la regenerabile, când nu avem nici banii, nici timpul necesar pentru acest lucru. Astfel, o eventuală tranziție la gaz va fi doar un ocoliș și o risipă monumentală de resurse, pe când am putea trece cât mai repede la alternative viabile.
Ce alternative avem?
Există câteva metode consacrate prin care putem să decarbonăm sectorul energetic.
Tehnologia fotovoltaică a avansat enorm în ultimii ani, iar acum produce cea mai ieftină energie de pe piață. Doar în ultimii 5 ani, prețul mediu/kWh aproape s-a înjumătățit, iar avansul tehnologic este din ce în ce mai alert. Luând în considerare că și metodele de stocare devin din ce în ce mai accesibile, consumatorii au la îndemână o soluție foarte avantajoasă pentru a-și acoperi consumul pe intervale extinse de timp. Iar producția nu este singura opțiune, reducerea consumului prin măsuri de eficiență energetică (termoizolarea locuinței, dispozitive și electrocasnice mai eficiente etc.) poate contribui semnificativ la independența energetică a fiecărei gospodării în parte. În România sunt la momentul actual peste 90.000 de prosumatori, deci schimbarea în această direcție deja a început.În același timp, panourile solare oferă posibilitatea de descentralizare a sistemului energetic. Asta înseamnă că ne putem reduce dependența de unități mari și centralizate de producție de energie care în mod tradițional sunt ineficiente și presupun costuri ridicate. Cel mai bun exemplu îl oferă cele peste 9000 de comunități de energie din UE, din care fac parte peste două milioane de oameni. Acestea produc și folosesc energie local, direcționând surplusul în rețea și aducând prosperitate comunității.
Pentru nevoile extinse ale rețelei și diversele sectoare economice care nu își pot compensa consumul cu metode locale există căi de producție care să asigure stabilitate. Parcurile eoliene au tot apărut în România între 2010 și 2017, asigurând până la 15% din energia produsă în România în luna Septembrie 2023. Cu implementarea unei rețele care să susțină aceste proiecte și a unor capacități extinse de stocare, sectorul energetic din România are șansa să devină unul cu adevărat modern și adaptat la realitățile actuale.
