Am crescut în generația în care am pus egal între lupta pentru mediu și protestele pentru Salvarea Roșia Montană. Am petrecut multe zile în stradă, bătând cu PET-ul plin de pietre în caldarâm, simțind că am o voce și am șansa să fac ceva important pentru viitor și generația mea. Și nu sunt singura. Zeci de mii de oameni au ieșit atunci în stradă pentru mediu. 

Acum traversăm un alt moment la fel de important pentru societate. Un moment în care la fel ca atunci, oamenii acționează și luptă pentru mediu, se opun distrugerii spațiilor verzi din orașe, iau la întrebări deciziile autorităților care i-au lăsat fără sute de hectare de „plămâni urbani” și se unesc în grupuri cu un scop comun: orașe trăibile cu spații verzi. Poate nu este o mișcare atât de vizibilă precum protestele de stradă de la Roșia Montană, dar este în orice caz o mișcare care a atras atenția presei și care ne reunește sub idealul de locuire în orașe în care natura face parte din viața noastră. 

Masacrul din IOR

Deși cartierul Titan are faima unui cartier verde, o suprafață de 12 hectare din Parcul IOR, echivalentul a 12 terenuri de fotbal, e pe cale să fie pierdută pentru totdeauna. Mai multe despre realitatea tristă a Parcului IOR se găsesc aici:  https://suport.greenpeace.ro/petitieior

De luni de zile, comunitatea care s-a unit într-un grup civic, Grupul de Inițiativă Civică IOR – Titan, folosește diverse metode prin care cere liderilor politici să vină cu soluții pentru reîntregirea parcului. Între timp, IOR-ul se confruntă cu tăieri ilegale, otrăviri ale arborilor, incendii dese care lasă spațiul o pârloagă.

Grupul de Inițiativă Civică IOR – Titan, împreună cu Greenpeace a organizat unul dintre cele mai mari proteste pe care le-a văzut cartierul, cu peste 1 000 de oameni, în fiecare săptămână artiștii reuniți sub numele aici a fost o pădure fac lanțuri umane la care este invitată comunitatea, proteste în fața Primăriei, participări în cadrul ședințelor publice, tururi ghidate în care e prezentată distrugerea parcului, evenimentul „E viață în IOR” cu sportivi, instructori și artiști ai zonei, iar chiar începând din 3 septembrie, puteți participa la următorul eveniment de tip occupy, propus de aici a fost o pădure. 

Între timp, petiția pentru salvarea Parcului IOR poate convinge autoritățile să găsească soluții. Peste 20.000 de cetățeni au semnat, dacă nu ai apucat să semnezi și tu, intră aici: https://suport.greenpeace.ro/petitieior. 

Inițiativa Oprim mutilarea Clujului. Salvăm copacii de pe strada Universităţii ne-a arătat tuturor ce poate însemna puterea salvatoare a comunității. Reacția rapidă și lanțul uman care a protejat arborii de pe strada Kogălniceanu din Cluj a făcut ca administrația publică locală să asculte de dorința oamenilor din zonă și să găsească o soluție care să salveze arborii crescuți în zeci de ani, de care comunitatea este atât de legată. 

În Mediaș cetățenii redescoperă că au o voce. Primăria propune un proiect de Modernizare a Centrului Istoric al Mediașului, al cărui rezultat va fi masacrarea teilor pentru care este recunoscut orașul. Dar aceste decizii nu rămân fără ecouri în comunitate: la limonada săptămânală vecinii discută soluții și viitoare acțiuni pentru a salva teii. 

Acestea nu sunt unicele lupte active pentru salvarea spațiilor verzi. Cu cât orașele ne duc mai departe de natură, cu atât simțim mai mult și suntem mai dispuși să ne apărăm ultimele resorturi naturale urbane. Experiența de a trăi în orașe golașe ne arată că pădurile urbane, parcurile, dar și simplele spații verzi dintre blocuri sunt aliatul nostru în perioadele de caniculă, iar noua conștiință de luptă pentru spațiile verzi urbane ne va ajuta să menținem orașele verzi pe care le merităm. Nu orașe-dormitoare în care doar dimensiunea economică și bunăstarea dezvoltatorilor imobiliari este importantă, ci calitatea reală a vieții locuitorilor și integrarea naturii în cotidian. 

Aceste probleme pe care suprapunem discuțiile pentru o nouă Lege a Spațiilor Verzi sau diverse amendamente în alte legi care vor avea ca rezultat distrugerea spațiilor verzi din orașe fac ca răspunsul comunităților să fie la fel de puternic precum atacurile asupra acestor spații.