Înainte de Conferința Organizației Națiunilor Unite privind biodiversitatea COP16, guvernele trebuie să dea dovadă de curaj în luarea unor decizii care să fie în beneficiul întregii omeniri, și nu al unui grup select de corporații.
O casă modestă aflată în munții norvegieni, la aproximativ patru ore la nord de Oslo. Electricitatea este furnizată de un panou solar și o baterie, iar apa provine dintr-o fântână din apropiere. Zona este în mod normal destul de verde vara și atrage fermierii care își aduc animalele la pășunat. În timpul iernii, ninsorile abundente blocau adesea drumurile, astfel încât cine dorește să ajungă aici trebuie să schieze până la această locuință umilă.
Împreună cu familia mea merg acolo de mai bine de 20 de ani. Călătorim pe uscat din Suedia. Este locul în care ne petrecem timpul reconectându-ne unul cu celălalt, luând o pauză de la viața noastră aglomerată de „oraș”.
Norvegia este țara natală a soției mele și unul dintre cele mai puțin afectate locuri de pe planetă când vine vorba de căldură și secetă, și totuși chiar și aici, aproape de Arctica, cei dragi și cu mine asistăm la o transformare dramatică. Ploaia liniștită constantă din timpul verii a fost înlocuită de perioade din ce în ce mai lungi de secetă, rezultând în secarea fântânilor, uscarea ierbii și forțând fermierii să se bazeze pe furaje industriale pentru vite.
Evenimentele meteo extreme ne arată că, în mijlocul crizei climatice și a biodiversității, ciclurile complexe ale naturii, din care facem parte, sunt drastic dezechilibrate. Protejarea și restaurarea naturii sunt vitale pentru sănătatea noastră fizică și mentală, securitatea alimentară, rezervele de apă și multe altele.
Dar devine cu atât mai important cu cât refacerea naturii este unul dintre instrumentele noastre cele mai eficiente în atenuarea și adaptarea la criza climatică și la o planetă care se încălzește. Când suntem în armonie cu natura, ea ne protejează. Dar am permis corporațiilor de combustibili fosili, hrănii industriale și conglomeratelor bancare să ne dicteze prioritățile – să vedem comorile noastre naturale ca simple resurse care trebuie comercializate pentru profituri obscene și creștere economică în detrimentul vieții în toate formele ei.
Refacerea naturii este fundamentală, deoarece aceasta este scutul nostru împotriva valurilor de căldură, incendiilor de pădure, secetelor și inundațiilor – cataclismelor climatice pe care le vedem din ce în ce mai des în întreaga lume. Ceea ce avem nevoie mai mult ca niciodată este o schimbare radicală a conștiinței comune, în care respingem iluzia că suntem separați de lumea naturală, pentru că noi suntem natură.
Suntem profund și incontestabil interconectați la rețeaua vieții. Și atunci când li se oferă o șansă, pădurile, savanele, lacurile și zonele umede pot reveni la viață. Avem nevoie de o mișcare socială de masă pentru restaurarea naturii și avem nevoie de conducători curajoși care să permită implementarea unor legi care să aducă o epocă a refacerii.
Recent, s-au făcut pași cruciali pentru a împinge protejarea naturii și a biodiversității în topul agendei politice și economice. În decembrie anul trecut, statele au convenit la Conferința Națiunilor Unite pentru Biodiversitate COP15 de la Montreal să facă eforturi ambițioase de conservare și restaurare în ceea ce privește terenurile și zonele de coastă și refacerea ecosistemelor degradate. De asemenea, au fost recunoscute drepturile și rolurile popoarelor indigene ca gardieni ai naturii și nevoia de a elimina treptat miliardele de subvenții finanțate din impozite pentru industriile extractive.
În iulie, Parlamentul European a adoptat o nouă Lege pentru Restaurarea Naturii, o parte importantă a Strategiei UE pentru biodiversitate pentru 2030. Deși este un prim pas pozitiv în îndeplinirea angajamentelor Uniunii Europene în materie de biodiversitate, legislația adoptată a fost foarte diluată în comparație cu proiectul său inițial.
Pentru a proteja cu adevărat ceea ce a mai rămas și a reface natura, guvernele lumii trebuie să pună în aplicare o legislație națională obligatorie, în conformitate cu angajamentele luate în cadrul Acordului Kunming-Montreal pe Biodiversitate (KMGBF). La sfârșitul anului 2024, națiunile se vor reuni din nou la COP16 al ONU pentru biodiversitate pentru a-și prezenta planurile de acțiune.
Acum este momentul ca statele să înceapă o cursă accelerată pentru a demonstra că sunt serioase în abordarea crizei duale: climatice și a naturii. Avem nevoie de lideri care au curajul să ia decizii de care să beneficieze întreaga umanitate.
Aceste obiective și ținte sunt cruciale pentru a face planeta noastră mai rezistentă, pentru a ne proteja împotriva viitoarelor evenimente meteorologice extreme și pentru a alimenta întreaga viață în deceniile următoare.
Pe lângă o schimbare la nivel de conștiință și o conducere curajoasă, lumea are nevoie de un lucru mai mult decât de oricare altul: speranță pentru viitor. Avem nevoie de o mișcare de masă pentru natură la scara mișcărilor pentru drepturile civile, acțiune climatică și justiție globală. Când oamenii se unesc pentru a-și proteja și a-și reface singura casă, noi posibilități se deschid și înfloresc. Călătoria care urmează este extraordinară, dar împreună, putem crea o lume în care natura prosperă, iar noi vom prospera odată cu ea, fie că este în Norvegia, Namibia sau Nauru.
Articol original de opinie de Mads Flarup Christensen, Director Executiv Interimar Greenpeace Internațional: https://www.aljazeera.com/amp/opinions/2023/8/7/extreme-weather-nature-holds-the-keys-of-resilience-and