„Barbenheimer” este, probabil, filmul eveniment al anului. Premiera simultană a două superproducții hollywoodiene realizate de doi regizori cult: Barbie, în regia Gretei Gerwig, o comedie fantezistă roz, și Oppenheimer, al lui Christopher Nolan, o dramă sumbră și psihedelică.

Juxtapunerea atmosferei, a personajelor și a problemelor a declanșat dezbateri aprinse în presă și pe rețelele de socializare, de la meme-uri hilare la întrebări existențiale. Pentru comunitatea Greenpeace, aceste două filme sunt un ecou al campaniilor trecute și prezente împotriva unor amenințări existențiale foarte reale: defrișările, poluarea cu plastic și anihilarea nucleară.

Barbie: o lungă poveste de dragoste cu defrișările și plasticul

Barbie al lui Gerwig este un film amuzant și hotărât feminist. Este amuzant și emoționant să vezi cum totul se strică în acest univers perfect atunci când Barbie principală, interpretată de actrița Margot Robbie, începe să se gândească la moarte. Această criză existențială o face pe Barbie să pornească într-o călătorie de descoperire a „lumii reale”: Los Angeles.

În lumea reală, Barbie este o păpușă de plastic lansată de Mattel acum 60 de ani. Compania a declarat că 58 de milioane de păpuși sunt vândute în fiecare an, adică aproximativ 100 de păpuși în fiecare minut, unor persoane din 150 de țări. În timp ce Barbie a lui Gerwig poate fi îngrijorată de data de expirare, în realitate, cel mai probabil va dura o veșnicie, abandonată în gropile de gunoi.

Dincolo de bagajul ei (promovarea unei imagini corporale nerealiste în rândul fetelor tinere, menținerea unor stereotipuri sexiste antifeministe și propagarea unui anumit standard de frumusețe, marginalizând persoanele de culoare), Barbie a avut, de asemenea, o lungă poveste de dragoste cu plasticul – și a pus capăt unei relații foarte toxice cu despăduririle, după o intervenție foarte intensă.

Acțiune la sediul Mattel din California, iunie 2011 – Activiștii Greenpeace îmbrăcați în păpuși „Ken” atârnă două bannere uriașe la sediul Mattel. Bannerul înfățișează un „Ken” furios, cu un mesaj clar către fosta sa prietenă: „Barbie, s-a terminat. Nu mă întâlnesc cu fete care se ocupă cu despăduririle”.
© Gus Ruelas / Greenpeace

Anchetatorii Greenpeace International au descoperit că producătorul de jucării Mattel folosea ambalaje din materiale furnizate de Asia Pulp and Paper (APP), care a fost demascat pentru distrugerea pădurilor tropicale din Indonezia. La vremea respectivă, Mattel a promis că nu va mai folosi în ambalajele sale materiale provenite din despădurire. O victorie promițătoare, un pas împotriva companiilor de celuloză și hârtie care continuă să amenințe unele dintre cele mai mari păduri tropicale rămase în lume.

Apoi, mai este și „plasticul” nu atât de fantastic al lui Barbie care, în ciuda faptului că a fost servit în bucăți miniaturale, este încă o problemă masivă astăzi! Potrivit unui raport din 2014 al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu, industria jucăriilor utilizează mai mult plastic în produsele sale actuale, în funcție de venituri, decât orice alt sector. Anul trecut, cercetătorii americani au calculat costurile fiecărei păpuși Barbie asupra climei. Fiecare păpușă Barbie de 182 de grame provoacă aproximativ 660 de grame de emisii de carbon, incluzând producția, fabricarea și transportul plasticului.

Acesta este un memento util pentru a ne reaminti că plasticul nu este decât un combustibil fosil deghizat (99% din plastic este fabricat din combustibili fosili, cum ar fi gazele și petrolul) și că acesta contribuie la schimbările climatice pe tot parcursul ciclului său de viață. Acesta este motivul pentru care Greenpeace continuă să lupte pentru un tratat global ambițios privind materialele plastice, care să limiteze și să reducă treptat producția de plastic, inclusiv eliminarea treptată a producției de plastic virgin.

Oppenheimer: visul febril care ne amintește de oroarea armelor nucleare

La sfârșitul anilor 1920, J. Robert Oppenheimer era unul dintre numeroșii fizicieni promițători care au părăsit America pentru a studia în Europa. În scurt timp, a dezvoltat o pasiune pentru mecanica cuantică și a visat în mod constant la acea altă lume: cea a atomilor, a materiei și a stelelor moarte care se prăbușesc în sine în liniștea spațiului.

Oppenheimer nu știa încă că va ajuta la crearea bombei atomice, contribuind la moartea a sute de mii de oameni. El nu devenise încă „moartea, distrugătorul de lumi”.

Ianuarie 1998 – Acțiune de testare nucleară la Taj Mahal, în India. Balonul cu aer cald Greenpeace cu sloganul „Dezarmare nucleară acum!” zboară deasupra celebrului Taj Mahal, în cadrul unui protest împotriva testelor nucleare din India.
© Greenpeace / Steve Morgan

Armele nucleare sunt cele mai distructive, lipsite de discernământ și monstruoase arme fabricate vreodată. În ianuarie 2021, am sărbătorit o etapă importantă: Tratatul privind interzicerea armelor nucleare (TPNW) face acum parte din dreptul internațional.

Acest nou tratat va îngreuna misiunea liderilor lumii de a descrie armele nucleare ca fiind un mijloc legitim și util de asigurare a securității. El creează o normă globală împotriva armelor nucleare care, sperăm, ne va conduce spre o lume fără arme nucleare în viitor.

În epoca încălzirii globale, amenințarea unei ierni nucleare este departe de a fi dispărut: în iunie 2023, Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI) a publicat evaluarea anuală a stării armelor, a dezarmării și a securității internaționale, care arată că arsenalele nucleare se fortifică în întreaga lume.

„Armele nucleare, dezvoltate pentru a câștiga războaie, reprezintă o amenințare de anihilare totală (…) Nicio societate sustenabilă nu este posibilă cu aceste arme pregătite în permanență pentru un măcel fără discriminare.” Acestea sunt cuvintele lui Kazumi Matsui, primarul orașului Hiroshima din 2011.

Eliminarea armelor nucleare este singura garanție că acestea nu vor fi folosite niciodată. Energia nucleară și armele nucleare sunt două fețe ale aceleiași monede. Pentru a pune capăt tuturor amenințărilor nucleare, trebuie să le eliminăm pe ambele.

Un final de film: Toți trăim fericiți până la adânci bătrâneți

Deci, ce trebuie să facem dacă vrem să trăim fericiți până la adânci bătrâneți? În timp ce abordăm crizele climatice, inegalitatea și sănătatea, este clar că nu există o singură abordare, ci un singur motor: lăcomia. Modelarea unui viitor durabil și echitabil care pune oamenii și planeta înaintea lăcomiei corporatiste și a profitului elitelor este necesară și posibilă.

Avem șansa să construim o lume mai bună și mai sigură – și este nevoie de noi toți.