Ne-am întors la București de câteva zile, dar gândurile și conversațiile noastre sunt încă despre bucuria pe care am trăit-o la Târgu Jiu. Vreau să-ți povestesc cum a fost, deși simt că aș putea umple caiete întregi de notițe și emoții.

Trenul a pornit la drum dimineața devreme. Nu mai fuseserăm pe această variantă de traseu dar, ca niște călători adevărați, am decis să nu ne deschidem hărțile și să ne lăsăm purtați de priveliște. O oră mai târziu, traversam Defileul Jiului, spectaculos și foarte verde în perioada asta a anului.

Am coborât în gara din Târgu Jiu. Cu un interior atipic, cu scări ample, circulare, placate cu lemn, parcă era o Casă de Cultură. Cu mesaje naive pe pereți și oameni grăbindu-se să se întoarcă acasă sau să prindă următorul tren.

Am petrecut următoarele ore luând orașul la pas. Așa am aflat, de exemplu, că celebrele sculpturi ale lui Constantin Brâncuși, devenite obiective turistice reprezentative, Poarta Sărutului, Masa Tăcerii și Coloana fără Șfârșit își datorează existența mișcării feministe din România. Sau că Târgu Jiu e orașul natal al lui Vasile Lascăr și Horațiu Mălăele. Sau că Teatrul Dramatic Elvira Godeanu împlinește 30 de ani. Că aici există numeroase licee cu profiluri diverse, precum Colegiul Național „Spiru Haret”, Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”, Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu”, Colegiul Național Economic „Virgil Madgearu” și Liceul de Arte „Constantin Brăiloiu”.

Cu o parte dintre elevii acestor licee am dat startul Green CommUNITY Fest, pe care l-am organizat împreună cu Asociația Colour your dreams între 23 și 25 iunie. Elevi și tineri voluntari foarte implicați în proiectele orașului, care anul acesta este Capitala Națională a Tineretului.

Evenimentele au avut loc în Cinematograful Sergiu Nicolaescu din inima orașului. Printre afișe cu filme românești vechi și altele de-abia apărute, am dat cu ochii și de afișul festivalului nostru dedicat tinerilor. Ne-a întâmpinat domnul Paul, proiecționist și ajutor tehnic de nădejde, care ne-a povestit că montează panouri fotovoltaice în timpul liber și că speră ca, într-o bună zi, și cinematograful să funcționeze pe energie regenerabilă.

Festivalul a însemnat trei zile cu proiecții de filme documentare de mediu, dezbateri interactive și un atelier de scriere creativă pentru tinerii care-și doresc să urmeze calea jurnalismului.

În prima seară, am urmărit documentarul How to change the world, după care Ana (voluntară Greenpeace) și Andreea (coordonatoare de voluntari la Greenpeace), le-au vorbit tinerilor despre activismul de mediu și felurile prin care oricine poate să contribuie cu un pas, cât de mic, la schimbare. Ne-am simțit conectați de o idee aparent simplă, dar de care uităm când apar obstacole, când obosim, când lucrurile se mișcă prea încet: nimeni nu trebuie să fie singur. Avem oameni în jur pregătiți să ne sprijine și să ne audă.

Ca o continuare firească, a doua seară de festival a fost despre comunități. Mai exact, comunități de energie. Am urmărit documentarul We the Power: The Future of Energy is Community-Owned. Filmul documentează cooperative locale din Germania, din vechiul oraș Girona din Spania și până la acoperișurile urbane din Londra, în procesul lor de a bătători calea spre o revoluție a energiei regenerabile și de a clădi un viitor mai sănătos și stabil economic. După proiecție l-am avut alături de noi pe Alex Kelemen (Asociația pentru Dezvoltare Teritorială Integrată Valea Jiului), care a povestit cu tinerii despre realitatea zonei Gorj și potențialul acesteia de a atinge un viitor mai verde, gândit pentru cetățeni și bunăstarea lor.

În contextul în care regiunea se află într-un proces de tranziție energetică deloc lipsit de provocări, dezbaterea a avut ca focus prezentarea unor soluții, unor alternative reale la starea de fapt. Una dintre acestea este crearea comunităților de energie, în care cetățenii se implică în producerea, consumarea, stocarea și vânzarea energiei proprii.

Ce presupune această tranziție energetică? La nivel global, tranziția către o economie fără emisii este o preocupare majoră, care trebuie să aibă loc cât mai rapid. Gorjenii își pot reconstrui identitatea locală în jurul tranziției energetice sustenabile, aliniindu-se la economia actuală și realitatea climatică.

Măsurile pe care autoritățile, împreună cu cetățenii, le pot lua țin de valorificarea potențialului de resurse regenerabile (solar și eolian) și izolarea termică a clădirilor existente pentru creșterea eficienței energetice, propunerea soluțiilor concrete și realiste pentru o economie locală post-lignit, cu scopul de a controla efectele imprevizibile ale tranziției.

Fă un tur virtual al primului an de campanie!

Tinerii au împărtășit din cunoștințele lor pe subiect, ne-au spus că și ei își doresc ca Târgu Jiu și Gorj să devină un loc verde, modern, în care să poată să se dezvolte armonios și să-și urmeze pasiunile.

Duminică, în a treia zi de festival, ne-am dat întâlnire la Centrul de Tineret START, unde am organizat un atelier de jurnalism cu Oana Filip, reporter Scena 9. Participanții au învățat noțiuni introductive de jurnalism, tehnici de reportaj și redactare, ce anume face o poveste relevantă și actuală și de ce e important să spunem povești empatice și bine documentate. În discuțiile ulterioare, tinerii ne-au spus că s-au simțit inspirați și motivați să înceapă să-și documenteze și scrie propriile povești. Abia așteptăm să le citim!

Seara ne-am întors la cinema și am urmărit documentarul Animal, care ne-a fost pus la dispoziție de Institutul Francez din România. În film, Bella și Vipulan, doi adolescenți, călătoresc și discută cu oameni de știință și activiști din întreaga lume, în căutarea unor modalități noi, mai eficiente, de a vorbi despre criza climatică și un sistem în care începem să trăim în comuniune cu natura și cu celelalte specii.

Green CommUNITY Fest a adunat în jurul său oameni cu idealuri similare. Ne-a emoționat să observăm curiozitatea tinerilor, să discutăm cu ei despre lucrurile care îi preocupă în viața lor de liceeni, să realizăm că, indiferent de vârstă, fiecare dintre noi vrea să simtă că aparține și că lucrurile pe care le are de spus contează. Că vor să se implice în comunitatea lor, să-și facă cunoscute inițiativele, să fie parte din deciziile pe care autoritățile le iau în locul pe care îl numesc acasă. Că visele pe care le au nu sunt și nu vor fi niciodată prea mari, ci îi motivează să vadă mai clar lumea pe care și-o doresc.

La întoarcerea spre casă, mă gândeam ce frumos se leagă lucrurile uneori. Cu o săptămână înainte să ajungem la Târgu Jiu, participasem la un atelier de storytelling, unde ni s-a reconfirmat că e important să ne spunem povestea și să spunem și poveștile altora. E mesajul cu care tinerii au plecat și din atelierul de jurnalism și care ne-a conectat pe tot parcursul festivalului. Să menținem dialogul viu într-o lume în care e din ce în ce mai important să fim atenți la ce se întâmplă în jurul nostru, să ne simțim acceptați, să învățăm să ne ascultăm unii pe alții cu adevărat și să ne amintim că nu suntem singuri în lupta pentru viitorul pe care ni-l dorim.

Sper că ți-a plăcut călătoria noastră prin Târgu Jiu.

Îți las mai multe imagini aici, aici, aici și aici.

Dacă ai și tu în pregătire o poveste sau ai deja un text pe care vrei să îl împărtășești cu noi, scrie-ne oricând! Echipa Greenpeace va fi super bucuroasă să te citească!