România se angajează, alături de celelalte state membre ale Uniunii Europene, să devină neutră climatic până în 2050. În recent lansata strategie pe termen lung a României pentru reducerea gazelor cu efect de seră, capitolul cel mai important, energia, surprinde în mod neplăcut prin rolul esențial dat hidrogenului și prin reconfirmarea investițiilor uriașe în energie nucleară.

Însă, reducerea rapidă a emisiilor – cea mai sigură măsură pentru a reduce efectele schimbărilor climatice – nu poate fi făcută cu tehnologii care stimulează exploatarea și utilizarea gazelor fosile pentru mai mult de un deceniu (minim) și cu proiecte nucleare scumpe, periculoase și dificil de implementat. Avem nevoie de acțiune climatică acum.

Hidrogenul folosit prost e o problemă

E cât se poate de simplu. Hidrogenul e greu de obținut și gestionat. Rolul lui va fi important în viitorul apropiat în sectoarele în care e greu să fie eliminate rapid emisiile de gaze cu efect de seră, precum industriile oțelului și cimentului, industria chimică și transportul greu. 

Hidrogenul poate fi folosit și ca mediu de stocare pe termen lung, atunci când se înregistrează supraproducție de electricitate din energie regenerabilă, pe care nu o putem utiliza altfel.

Însă, producția de hidrogen, cu scopul de a produce electricitate, pentru termoficare sau gătit nu este rentabilă, ba e chiar inutilă în condițiile în care avem deja alternative fără emisii. Mai mult, deși hidrogenul nu este în mod direct un gaz cu efect de seră, reacțiile sale chimice din atmosferă afectează gazele cu efect de seră precum metanul, ozonul și vaporii de apă stratosferici. În acest fel, emisiile de hidrogen, directe sau fugitive, pot provoca o accelerare a încălzirii globale, în ciuda lipsei proprietăților radiative directe.

De ce oferă România o importanță așa mare hidrogenului în viitor?

Pentru că vrea să justifice investițiile de miliarde de euro în gaze fosile (extracție, transport, stocare, instalații de ardere) care, după 2036, vor fi „hydrogen ready”, adică pregătite să folosească hidrogenul. Cu alte cuvinte, statul român nu e vizionar, ci e mai degrabă în continuare ancorat în propria politică energetică fosilă. Folosirea hidrogenului e camuflajul perfect pentru finanțarea gazelor fosile.

Guvernanții trebuie să răspundă acum la întrebarea: ce se va întâmpla după 2036 – anul în care gazele nu vor mai fi folosite pentru producția de electricitate – cu instalațiile „hydrogen ready”, dacă nu vor avea gata capacitățile de producție de hidrogen și cele de energie regenerabilă complementare lor?

Figura prezintă evoluția ponderii SRE în consumul final brut de energie per tip de combustibil conform celor 3 scenarii analizate: REF, Mediu, RO Neutră. Se observă o pondere de 30% a hidrogenului în 2050. Ponderea curentă este nesemnificativă. 

Sursa: Strategia pe termen lung a României pentru reducerea gazelor cu efect de seră.

Energia nucleară, sau cum ne păcălim singuri

Fanteziile nucleariste sunt reconfirmate în Strategia pe Termen Lung. În 8 ani, România își propune să finalizeze două noi reactoare la Cernavodă: unitatea 3 în 2030 și unitatea 4 în 2031. Termenele anunțate sunt nerealiste, iar experiența internațională în domeniul nuclear confirmă că atât durata, cât și costurile mari ale proiectelor nucleare, sunt sistematic depășite consistent.

Practic, România își propune să „îngroape” mulți bani din buzunarele cetățenilor săi într-o tehnologie riscantă, prea scumpă și care vine prea târziu ca să mai rezolve problema climatică extrem de urgentă.

În plus, până în 2029 vrea să livreze energie de la Doicești, unde preconizează că va amplasa tehnologie SMR (Small Modular Reactors). În cazul SMR vorbim de o tehnologie nefolosită încă nicăieri în lume, iar alegerea Doiceștiului se face fără o consultare reală a comunităților locale.

Figura prezintă evoluția producției de energie electrică per combustibil conform celor 3 scenarii analizate: REF, Mediu și RO Neutră. Începând din 2036, centralele pe gaze vor funcționa 100% pe hidrogen. În Figura de mai sus, ele sunt reprezentate tot ca centrale pe gaze. Nuclearul ocupă un loc de frunte.

Sursa: Strategia pe termen lung a României pentru reducerea gazelor cu efect de seră.

Care sunt alternativele?

Ca să decarboneze cât mai repede sectorul energetic, investițiile până în 2050 trebuie să fie preponderent  direcționate spre:

– energie curată, din surse regenerabile, atât pentru producția de electricitate, cât și pentru termoficare și răcire

– rețele performante, inteligente, care să poată să integreze cât mai multă energie regenerabilă și interconectare cu țările din jur

– capacități de stocare

– electrificarea tuturor sectoarelor

– descentralizare energetică, prin sprijinirea prosumatorilor și comunităților de energie.

Un sector energetic fără emisii în mai puțin de 3 decenii se poate face doar cu o schimbare majoră de mentalitate și fără agende ascunse ale guvernanților. Pentru a-și rezolva trilema, noul ministru Burduja trebuie să facă schimbări de substanță. Ce credeți, are curajul?