Energia regenerabilă în România – potențial mare, guvernanță slabă

Conform celor mai recente date disponibile [[1]], din aprilie 2015, 3% din puterea netă instalată vine din energie solară, 15% energie eoliană, 31% hidroenergie, 18% din hidrocarburi, 26% din cărbune, și 7% din energie nucleară.

România deţine unităţi de producţie a energiei regenerabile cu o capacitate instalată de peste 4.500 MW, ceea ce echivalează cu aproape un sfert din totalul unităților. Majoritatea capacităților de producție a energiei regenerabile este reprezentată de unități eoliene.

Mecanisme guvernamentale de sprijin pentru energia curată în România

Guvernul sprijină în prezent producția de energie din surse regenerabile prin sistemul certificatelor verzi. Fiecare producător primește de la compania de stat Transelectrica, operatorul sistemului național de transport al electricității, un anumit număr de certificate verzi pentru energia pe care o produce şi o livrează în rețea, iar furnizorii sunt obligați să le achiziționeze pentru a îndeplini cotele obligatorii stabilite pentru atingerea țintelor asumate la nivel european. Mai departe, furnizorii (companii precum Enel, CEZ, GDF Suez) își recuperează costurile de la consumatorii finali, atât populaţia, cât şi industria.

 Conform schemei de sprijin inițiale, la fiecare MWh de energie produsă se acordau câte două certificate verzi în domeniul eolian, trei în micro-hidroenergetic şi şase pe segmentul fotovoltaic.  Schema de sprijin a fost modificată prin Ordonanţa de Urgenţă 57/2013. Astfel, până în 2017 sprijinul pentru energia regenerabilă va fi limitat: vor fi emise mai puține certificate verzi pentru fiecare tehnologie (câte un certificat verde pentru producătorii din sectoarele eolian şi cel microhidro şi două pentru cei din sectorul fotovoltaic).

Probleme la nivel decizional

Așa cum realitatea a demonstrat-o, schema de sprijin adoptată de România este departe de perfecțiune. Amintim aici bula investițională născută din cursa pentru certificate verzi, in care giganți energetici europeni implementau proiecte de zeci si sute de megawatti, toate în Dobrogea, racordându-se la schema de sprijin în cauză. De la numai 13MW capacitate de energie eoliană instalată în 2009, nivelul a ajuns la 2800MW în anul 2014.

Dezvoltarea durabilă a sectorului energiei regenerabile presupune însă încurajarea producerii la scară mică, distribuite pe întreg cuprinsul țării, cât mai aproape de locul de consum.

Felul în care au fost luate până la acest moment deciziile în privința schemei de sprijin este un exemplu negativ de guvernanță. Procesul de conturare a acesteia a fost opac, cu minim de consultare a celor vizați și cu decizii luate abrupt și unilateral, spre exasperarea investitorilor.

Stabilirea unui sistem de promovare echitabilă a energiei regenerabile necesită inițierea unui dialog intre guvern, autorități de reglementare, asociații de producători, municipalități și toți ceilalți actori relevanți.

Au existat voci – chiar numeroase în ultimii ani – care au susținut că regenerabilele au pornit pe picior greșit, în România, din diverse cauze – în principal economice și de mediu. La rândul nostru, susținem că pentru a îndrepta lucrurile este nevoie de voință politică și de acțiune, mesaj pe care îl vom adresa factorilor de decizie de câte ori va fi nevoie pentru a iniția schimbarea.

Cu tehnologiile disponibile în prezent, consolidarea unui sistem de generare bazat doar pe energii regenerabile devine viabilă, nu doar pentru a acoperi cererea electrică ci şi cererea energetică totală (exemplu: încălzire și răcire).

Gravele probleme de mediu pe care obţinerea de energie le generează fac necesară acţiunea de pe toate fronturile posibile: în calitate de consumatori am putea determina o schimbare mai rapidă alegând energia curată.

An de an apar rapoarte care alertează asupra costurilor de sănătate și economice generate de poluarea aerului provocată de sectorul energetic. Aceste costuri pot fi evitate prin adoptarea unei viziuni comune bazate pe alternative eficiente și nepoluante de producere a energiei [[2]].

Despre certificatele verzi

În România, producția de energie verde este susținută printr-un sistem aparte față de cel din alte țări europene și anume prin certificatele verzi.

Certificatul verde este un titlu care atestă producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie. Certificatul se poate tranzacționa, distinct de cantitatea de energie electrică pe care acesta o reprezintă, pe o piață organizată, în condițiile legii și reprezintă schema de sprijin pentru promovarea producerii energiei din surse regenerabile.

Articol de Ionuț Cepraga, coordonator de campanii Greenpeace România, Anastasia Cojocaru, intern Greenpeace