Klaus Iohannis: România sprijină pe deplin rolul de lider asumat de Uniunea Europeană în ceea ce privește limitarea schimbărilor climatice și angajamentul nostru comun de a reduce emisiile nete de gaze cu efect de seră. Trebuie să asigurăm o tranziție climatică ordonată, cu multiple beneficii: investiții în cercetare-dezvoltare-inovare, dezvoltarea economiei verzi și crearea de locuri de muncă. În plus, accesul la energie la prețuri accesibile poate fi asigurat prin investiții în capacități de producție a energiei cu emisii reduse de carbon, în rețele energetice reziliente și prin asigurarea unui cadru de reglementare adecvat pentru energiile regenerabile.

Din cauza lipsei acțiunilor privind limitarea schimbărilor climatice, țara noastră este, din septembrie 2022, subiectul unei noi proceduri de infringement din partea Comisiei Europene ce vizează lipsa strategiei naționale pe termen lung (LTS). 

România nu sprijină pe deplin rolul de lider asumat de Uniunea Europeană în ceea ce privește limitarea schimbărilor climatice din moment ce trebuia să își pregătească, până la 1 ianuarie 2020, o primă strategie pe termen lung cu o perspectivă de cel puțin 30 de ani.

De ce e necesară o strategie națională pe termen lung?

Strategia națională pe termen lung este esențială pentru realizarea tranziției către o economie neutră din punct de vedere climatic și pentru a înregistra progrese în ceea ce privește obiectivele climatice pe termen lung stabilite prin Acordul de la Paris. Datorită orizontului de timp de 30 de ani, această strategie oferă multe alte beneficii, inclusiv sprijinirea tranziției juste și echitabile, promovarea inovației tehnologice, planificarea unei noi infrastructuri durabile în lumina viitoarelor riscuri climatice și trimiterea de semnale precoce și previzibile către investitori cu privire la evitarea investițiilor costisitoare în tehnologii cu emisii mari.

Au trecut aproape doi ani și România nu a prezentat încă Comisiei strategia națională pe termen lung și nici măcar nu a demarat consultările publice la nivel național pe această strategie.

Are România un cadru adecvat pentru energiile regenerabile?

Faptul că, din 2016 încoace, nu au mai fost inaugurate mari proiecte de energie regenerabilă, cu toate că în ultimii ani costurile pentru aceste tehnologii au scăzut, arată faptul că investitorii nu au un cadru adecvat și se împotmolesc în bariere legislative și în infrastructură învechită. 

România are instalată aproximativ aceeași capacitate de energie regenerabilă din 2015, iar instalarea la nivel individual, deși susținută prin fonduri disponibile la nivelul Administrației Fondului de Mediu (AFM), este încetinită de birocrație. Racordarea prosumatorilor la reţea durează încă prea mult și vânzarea excedentului de energie nu are un efect stimulativ pentru cetățenii care investesc din fonduri proprii. 

Își reduce, cu adevărat, țara noastră emisiile de gaze cu efect de seră?

În 2020, emisiile de gaze cu efect de seră ale României au fost de 5,7 tone pe cap de locuitor, cu 47% mai mici decât în 1990, când țara a emis 10,8 tone pe cap de locuitor. Acest lucru, deși este prezentat în discursurile oficialilor români drept o mare realizare, nu s-a întâmplat în urma eforturilor României pentru a reduce emisiile. Este, în mare parte, rezultatul prăbușirii economice post-decembriste. Pentru a transpune în realitate angajamentele Pactului verde european, statele membre UE trebuie să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră până în 2030 cu cel puțin 55% față de nivelurile din 1990.

Dacă, până în prezent, trendul emisiilor anuale de gaze cu efect de seră din România a fost unul descendent, este de așteptat ca nivelul emisiilor să crească în următorii ani, iar trendul sa devină unul ascendent.

Se estimează că emisiile de gaze cu efect de seră din România au crescut în acest an, pe măsură ce economia a revenit după opririle cauzate de pandemie. Rata de creștere a emisiilor totale de gaze cu efect de seră pentru economia românească a fost de peste 5% în primul trimestru din 2022 față de același trimestru al anului precedent. 


De asemenea, România are noi planuri de creștere a consumului de gaze la nivel național atât prin noi capacități de producție a energiei electrice, cât și prin extinderea rețelei de distribuție către noi consumatori și este de așteptat ca nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră din acest sector al gazelor fosile să crească în următorii ani.
 

Emisiile de metan, un subiect evitat de România

Anul trecut, la summitul climatic COP26 din Glasgow, peste 100 de țări s-au alăturat Angajamentului Global pentru Metan (Global Methane Pledge) care propune un obiectiv ambițios de a reduce emisiile de metan până în 2030 cu cel puțin 30% față de nivelurile din 2020. În ultimul an, alte 19 țări s-au alăturat acestui pact, care acoperă acum jumătate din emisiile globale de metan, un gaz cu efect de seră puternic provenit din extracția, transportul și consumul de combustibili fosili, dar și ca produs secundar al unor practici agricole și de tratare a deșeurilor. România nu se numără printre țările semnatare ale Angajamentului, deși este cel de-al doilea producător de gaze și unul dintre cei mai mari producători de petrol la nivelul UE. 

Acest gaz invizibil este de 84 de ori mai puternic pe termen scurt în încălzirea atmosferei decât dioxidul de carbon. Prin urmare, dacă emisiile de metan sunt eliminate, acest lucru va juca un rol important în diminuarea efectelor crizei climatice. 

Miza este ca în următorii ani, până în 2030, să reducem consistent toate emisiile de gaze cu efect de seră din atmosferă, atât cele de metan, cât și cele de CO2. Realizarea acestor reduceri ale emisiilor în următorul deceniu este esențială pentru ca Europa să devină primul continent neutru din punct de vedere climatic.

Dilemă: la ce se referă președintele Iohannis când vorbește despre „investiții în capacități de producție a energiei cu emisii reduse de carbon”?

Putem presupune că, deși nu a numit aceste soluții, Klaus Iohannis s-a gândit la două false soluții pentru criza climatică și cea energetică, pe care de altfel le-a promovat în discursurile sale anterioare: 

– Investiții în capacități de producție a energiei din gaze fosile
Gazele „naturale” sunt un combustibil fosil, incompatibil cu aspirațiile climatice și pot avea doar un rol marginal în tranziția energetică, chiar insignifiant după 2035, dacă vizăm decarbonarea economiilor europene până în 2050.

– Investiții în capacități de producție a energiei nucleare.
Energia nucleară e o tehnologie riscantă, mult prea scumpă și care nu poate livra în timp util energia necesară tranziției la energia regenerabilă. Proiecte precum cel de la Doicești și construirea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă distrag atenția publicului în plina criza climatică și energetică și amână nejustificat investiții esențiale în eficiență energetică, rețele electrice și noi proiecte de energie regenerabilă.