Cei mai recunoscuți oameni de știință din lume tocmai și-au prezentat planul de salvare al umanității, direct guvernelor noastre. Este un raport stufos despre soluțiile climatice care pot fi și trebuie puse în acțiune chiar acum.
Și iată intervenim noi, tu și cu mine: trebuie să ne asigurăm că acest raport este luat în calcul. Trebuie să se vorbească despre el în fiecare colț al lumii și, cel mai important lucru: să se acționeze pentru a fi pus în practică.
Știi deja care este punctul de plecare: acțiunile climatice pe care guvernele și sectorul financiar le-au întreprins nu sunt suficiente, au loc cu întârziere, când de fapt avem nevoie de mai multe acțiuni, într-un ritm mai rapid. Nicio țară nu face încă îndeajuns de multe acțiuni climatice, deși următorul deceniu este unul critic în care încă mai putem face o diferență.
Ce ar trebui să facem mai departe? Iată cele 6 concluzii din raportul IPCC privind atenuarea schimbărilor climatice, pe care credem că ar trebui să le cunoști:
1. Cunoaștem soluțiile care ne vor ajuta să limităm creșterea temperaturii globale la 1.5°C.
Aceasta este cea mai bună veste: avem deja soluțiile pentru a reduce mai mult de jumătate din emisiile globale în doar opt ani, așa cum este necesar pentru a îndeplini obiectivul Acordului de la Paris de a limita încălzirea la 1,5 °C și foarte probabil sub 2 °C.
În acest deceniu critic, până în 2030, cele mai mari contribuții la reducerea emisiilor nete ar veni din energia solară și eoliană, conservarea și restaurarea pădurilor și a altor ecosisteme naturale, agricultura și alimentele ecologice, dar și eficiența energetică.
Mai mult de jumătate din soluțiile climatice au costuri costuri minime (sub 20 USD/tonă) sau sunt chiar „gratis”, oferite de natură! Acest lucru înseamnă că investițiile în soluțiile climatice, precum energia solară și eoliană, vor conduce la economisirea unor costuri, în comparație cu sistemele actuale.
2. Putem face mult mai mult cu mai puțin.
Până în 2050 există un potențial imens. În general, în strategiile pe care le cer experții s-ar putea reduce emisiile cu 40-70 %, în comparație cu politicile actuale. Aceasta înseamnă proiectarea și reutilizarea infrastructurii, promovarea adoptării tehnologiei și a factorilor socio-culturali care permit și răsplătesc moduri de viață sustenabile. De la orașe în care se poate merge pe jos și pe bicicletă, de la mobilitatea partajată și electrificată la case autonome, diete sănătoase pe bază de plante, zboruri evitate și consum care necesită mai puține materiale necesare deoarece reutilizăm mai mult, reparăm și îmbunătățim colectarea și reciclarea. În loc să lăsăm totul în seama oamenilor și a alegerilor fiecăruia în parte, avem nevoie de abordări sistemice care să avanseze și să prioritizeze alegerile ecologice pentru toți, asigurându-ne în același timp că nevoile de bunăstare ale celor care încă nu au parte de beneficiile dezvoltării sunt îndeplinite.
3. Nu lipsesc banii, dar trebuie redirecționați de la probleme la soluții.
Pentru a păstra ținta asumată de reducere a emisiilor pentru 2030, investițiile în energie curată, eficiență, transport, agricultură și păduri vor trebui să crească de cel puțin 3-6 ori până în 2030. Există bani pentru a reduce diferențele de investiții, însă în prezent mai mulți bani publici și privați sunt direcționați către combustibili fosili decât către soluții climatice, din cauza stimulentelor nealiniate atât în afara, cât și în interiorul sectorului financiar. Eliminarea subvențiilor pentru combustibilii fosili ar putea, de una singură, să reducă emisiile cu până la 10% până în 2030. Accesul la finanțări rămâne o barieră majoră, în special pentru țările în curs de dezvoltare.
4. Politicile și țintele climatice actuale sunt o rețetă pentru eșec. Ele trebuiesc îmbunătățite fundamental.
Deși multe țări și-au îmbunătățit planurile, nicio țară nu reduce încă emisiile la viteza cerută de obiectivul asumat în Acordul de la Paris de limitarea încălzirii temperaturilor la 1,5°C. Politicile nealiniate duc la investiții în economia combustibililor fosili, când în realitate nu există loc pentru nicio infrastructură nouă pentru combustibili fosili. Există deja suficiente centrale pe cărbune și alte infrastructuri de combustibili fosili în vigoare pentru a ne duce la peste 1,5°C, dacă li se permite să fie în utilizare pe deplin, până la sfârșitul duratei de viață proiectate. Este riscantă evitarea acțiunilor imediate, pe termen scurt, bazate pe planuri pe termen lung care presupun că, undeva, cineva va elimina emisiile noastre din atmosferă în cantități mari, în viitor. Astfel de eliminări de dioxid de carbon sunt în mare parte un teritoriu neexplorat și vin cu multe incertitudini și riscuri. Va fi necesară eliminarea unei anumite cantități de dioxid de carbon, dar aceasta poate fi obținută numai prin reducerea de urgență a emisiilor.
5. Cei cu emisiile cele mai mari au un potențial crescut de a le scădea
Gospodăriile cu veniturile cele mai mari din top 10%, contribuie cu aproximativ 36-45 % din emisiile globale. Două treimi dintre acestea se găsesc în țări cu economii dezvoltate, iar o treime în alte părți. Cei care produc emisiile cele mai mari au și un potențial ridicat de reducere a emisiilor, putând menține în același timp standarde înalte de viață și bunăstare. Echitatea și justiția sunt, în general, considerații esențiale pentru o politică eficientă în domeniul climei și pentru asigurarea sprijinului național și internațional pentru decarbonificarea profundă, având în vedere diferențele dintre contribuțiile actuale și istorice ale emisiilor, gradul de vulnerabilitate și impact, precum și capacitățile din interiorul și între națiuni. Cooperarea internațională accelerată, inclusiv în domeniul finanțelor, joacă un rol esențial pentru tranziții echitabile și cu emisii scăzute de carbon.
6. Semințele schimbării au fost deja plantate. Acum totul ține de noi.
Trecerea către un viitor sustenabil va necesita schimbări transformatoare care modifică modul în care funcționăm în prezent. Este nevoie de schimbări tehnologice, sistemice și culturale, pentru care avem nevoie atât de acțiuni consecvente din partea politicienilor și a altor factori de decizie, cât și de presiune publică și mișcările sociale.
Nu este o coincidență faptul că soluțiile solare, eoliene și de stocare au făcut progrese uimitor în ceea ce privește costurile, performanța și adoptarea, mult mai rapide decât anticipau experții și modelele anterioare. Toate aceste schimbări au fost conduse de presiunea politică și publică pentru viitor. Împreună, aceste soluții ar putea acum, prin electrificare, să înceapă să împingă combustibilii fosili din sistem în energie, transport, clădiri și industrie la o viteză și o scară considerate cândva de neconceput. Avem nevoie de acțiuni viitoare consistente și determinate.
Provocările care trebuie depășite, nu sunt mici. Îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris ar bloca activele de combustibili fosili, iar impactul economic se ridică la trilioane de dolari. Prin urmare, țările, întreprinderile și persoanele fizice, care riscă să-și piardă bogăția, pot rezista schimbării. Dar conștientizarea societății și sprijinul pentru acțiunile climatice sunt în creștere. La fel sunt cazurile de litigii climatice împotriva statelor, sectorului privat și instituțiilor financiare, deoarece cetățenii apelează din ce în ce mai mult la instanțe pentru a avea acces la justiție și pentru a-și exercita dreptul la un mediu sănătos.
În doar trei ani, numărul cazurilor de litigii climatice aproape s-a dublat. Și, în timp ce juriul este încă în discuție cu privire la impactul lor general până în prezent, „există acum un acord academic tot mai mare că litigiile climatice au devenit o forță puternică în guvernarea climatică”, IPCC.
Acestea au fost câteva dintre punctele noastre importante din raportul IPCC. Dar sunt multe, mult mai multe! Și tocmai din acest motiv vă recomandăm să citiți documentul integral.