„Taxonomia” este poate cel mai plictisitor nume dat unei decizii care ne va afecta pe toți. Din păcate, nu este o poveste despre o agendă politică plictisitoare fără repercusiuni pentru fiecare. Este o poveste a trădărilor și a afacerilor suspecte; a jocurilor de putere, cu anunțuri ascunse date la miezul nopții; consultări false și consecințe masive pentru fiecare dintre noi.
Taxonomia UE este o listă verde care dă direcția pentru investiții viitoare, durabile. Scopul său inițial a fost de a crea un limbaj comun, bazat pe știință, care ar putea ajuta la direcționarea transparentă a investițiilor private către activități care sunt benefice climei și care nu dăunează mediului.
În acest moment, Comisia Europeană dorește să acorde această etichetă verde gazelor fosile și energiei nucleare. Deși trebuia să fie un moment istoric, în care viitorul să fie curat, Comisia Europeană a transformat taxonomia în cel mai mare exercițiu de greenwashing din toate timpurile.
Oamenilor nu le place să fie induși în eroare. Dacă promiți cuiva că economiile sale vor fi investite sustenabil și apoi află că au fost ascunse investiții nucleare și gaze fosile, folosindu-se de tertipuri și literele mici, ar fi revoltat în mod justificat. Exact asta se întâmplă acum cu taxonomia UE.
De zeci de ani ne luptăm cu negarea schimbărilor climatice. Decizia UE de a acorda gazelor fosile o etichetă verde, în mijlocul urgenței climatice, este mai rău decât negarea schimbărilor climatice în sine. Este de-a dreptul o crimă climatică, o trădare profundă în lupta pentru viitorul nostru.
Gazele fosile sunt principala sursă de emisii de gaze cu efect de seră din sectorul energetic din Europa. Propunerile Comisiei prezintă un nonsens: gazul ca o parte necesară a tranziției către energie curată. Folosirea gazului în locul de alternativelor regenerabile pentru a reduce emisiile, este ca și cum am folosi combustibil pentru avioane în loc de apă pentru a stinge un incendiu. Este ridicol – mai ales în mijlocul unei crize a prețurilor la energie, determinată de volatilitatea extremă a pieței gazelor fosile.
Energia nucleară nu va fi niciodată verde și curată. Nimeni nu a rezolvat vreodată problema deșeurilor radioactive, extrem de toxice, care trebuie controlate și monitorizate mii de ani. Costurile energiei nucleare sunt incredibil de mari și în creștere. În cele din urmă, energia nucleară nouă se produce extrem de lent deoarece durează foarte mult construirea de noi reactoare. Energia nucleară nu va putea înlocui combustibilii fosili în acest deceniu crucial, despre care oamenii de știință spun că este ultima noastră șansă de a controla criza climatică. Indiferent de felul în care privim, energia nucleară este o investiție groaznică, o gaură neagră unde se duc banii noștri care altfel ar putea fi cheltuiți pe surse regenerabile, pentru a face o diferență reală.
Din aceste motive și multe altele, propunerile Comisiei s-au confruntat cu extrem de multă respingere, însă președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a continuat, îndemnată de lobbyiștii din industria fosilă și nucleară și de o coaliție de țări pro-gaz și pro-nuclear, condusă cel mai puternic de Franța.
Excluderea gazului și a energiei nucleare din taxonomie nu ar împiedica pe nimeni să investească în aceste tehnologii sau să le facă să dispară peste noapte. De fapt, regulile de finanțare și investițiile îi favorizează deja. Dar ar împiedica industriile de gaze fosile și energie nucleară să se prezinte ca fiind durabile și să deturneze investițiile verzi de la soluții reale la criza climatică cu care ne confruntăm.
De asemenea, o taxonomie proastă nu este neapărat sfârșitul poveștii. Băncile, asigurătorii și fondurile de pensii care ne gestionează banii pot decide oricând să ofere produse care nu finanțează gaze fosile sau energia nucleară. Taxonomia UE este un set de direcții. Nu obligă nicio decizie de investiții, afectează doar modul în care acestea sunt clasificate și vândute. Instituțiile financiare private pot aplica oricând criterii mai stricte. Vom insista că pot și trebuie să facă mai bine decât legislatorii UE pentru a asigura un viitor pe această planetă. Nu putem permite greenwashingul acestor industrii.
Președinta Ursula von der Leyen a ignorat apelurile oamenilor de știință, avocaților, grupurilor de mediu, organizațiilor de consumatori, experților în finanțe durabile, fondurilor de pensii, marilor investitori instituționali la nivel mondial și a unui grup de guverne ale UE deschise, așa că acum trebuie să reluăm lupta și să o câștigăm.
Acordul de la Paris în ceea ce privește clima este prea important pentru a eșua. Nu ne putem permite să pierdem timp și bani pe promisiuni goale, care poluează mediul și care nu fac nimic pentru a preveni catastrofa climatică.
Știm ce trebuie să facem: extinderea energiei eoliene și solare, modernizarea rețelelor electrice, declanșarea unui val de izolare a locuințelor și renovarea clădirilor și investiții uriașe în stocarea energiei și baterii. Mai știm că această tranziție trebuie să aibă rădăcini în justiția socială și solidaritatea globală. Trebuie să ne asigurăm că UE face alegerile corecte acum pentru o tranziție justă și pentru viitorul speciei noastre și al planetei noastre.
