Scurgerile de metan sunt în centrul unor noi eforturi de a încetini ritmul crizei climatice globale.
La summitul climatic COP26 din Glasgow, peste 100 de țări s-au alăturat Angajamentului global pentru reducerea emisiilor de metan care propune un obiectiv ambițios de a reduce emisiile de metan cu „cel puțin 30% față de nivelurile din 2020 până în 2030”.
România nu se numără printre țările semnatare ale Angajamentului, deși este cel de-al doilea producător de gaze și unul dintre cei mai mari producători de petrol la nivelul UE. Industria de petrol și gaze este una dintre cele mai mari surse ale acestor emisii periculoase de metan.
Activitatea umană este responsabilă pentru aproximativ 60% din metanul eliberat în atmosferă, acesta provenind din extracția, transportul și consumul de combustibili fosili, dar și ca produs secundar al unor practici agricole și de tratare a deșeurilor. Estimările recente ale Environmental Defense Fund sugerează că emisiile antropice de metan ar putea fi responsabile pentru cel puțin 25% din încălzirea globală actuală.
Acest gaz invizibil este de 84 de ori mai puternic în încălzirea atmosferei decât dioxidul de carbon. Prin urmare, dacă emisiile de metan sunt eliminate, acest lucru va juca un rol important în diminuarea efectelor crizei climatice. Miza este ca în următorii 10 ani (până în 2030), să reducem consistent toate emisiile de gaze cu efect de seră din atmosferă, atât cele de metan, cât și cele de CO2. Acestea sunt gaze care potențează încălzirea atmosferei, atât prin arderea lui (CO2), cât și prin scurgerile de metan care sunt omniprezente în procesul de extragere,depozitare, comprimare si transport.
Emisiile fugitive de gaz metan, o problemă nerezolvată în România
Scurgeri de gaz metan fosil au fost expuse în România în urma investigației realizate în 2021 de organizațiile CATF și 2Celsius. Organizațiile au folosit o camera specială cu infraroșu capabilă să detecteze gazul invizibil ce scapă din infrastructură învechită de extracție și transport a gazului fosil din România. Rezultatele investigației au arătat cum fumul invizibil de metan scapă din câmpuri petroliere, conducte de transport, recipiente de depozitare ruginite și chiar din puțuri de extracție din zone populate.
Aceste emisii poartă numele de „emisii fugitive” iar Comisia Interguvernamentală pentru schimbări climatice ONU (IPCC) le definește ca „emisii [de gaze cu efect de seră] care nu sunt produse în mod intenționat de un coș sau de aerisire/ventilație” și stipulează că acestea pot „include scurgeri de la instalații industriale și conducte” [1].
Legislația națională e încă prea blândă
În prezent, cadrul legislativ național privind reducerea emisiilor fugitive de metan din România nu impune, ci doar recomandă acțiuni voluntare de reducere a acestor emisii atât de periculoase pentru climă. Totusi, la nivelul Uniunii Europene se depun eforturi pentru pentru reducerea emisiilor, in general, prin Pactul Ecologic European, dar și specific, prin Strategia UE a Metanului, adoptată în anul 2020, care are ca obiectiv reducerea emisiilor fugitive de metan.
România trebuie sa se aștepte în următoarea perioada la reguli mult mai stricte ce țin de implementarea sistemului de monitorizare, raportare și verificare a emisiilor de metan.
România nu abordează cu seriozitate aceste emisii fugitive din industria gazelor fosile. Mai mult, în paralel face lobby puternic pentru a extinde această industrie și cere Uniunii Europene ca gazul fosil să fie considerat o investiție verde – precum sursele regenerabile. Inacceptabil! E un episod de “greenwashing” pentru industria gazelor fosile extrem de dăunătoare climei.
[1] IPCC, 2006, IPCC Guidelines for National Greenhouse Gas Inventories