Virgil Popescu va fi din nou la frâiele sectorului energetic din România, după ce a făcut performanță în guvernele Orban și Câțu. Realizările ministrului din ultimii doi ani sunt mari, de aici și justificarea acordării unui nou mandat.

Am făcut o listă cu principalele obiective bifate de ministrul Popescu.

1. A gestionat exemplar criza de la CE Oltenia. 

Ministrul Virgil Popescu s-a încăpățânat să susțină planul de restructurare și decarbonare al Complexului Energetic Oltenia, deși acesta nu este viabil în forma propusă de companie și girată de minister. Planul nu propune un calendar pentru eliminarea producției de cărbune, iar o parte din vechile unități pe cărbune sunt înlocuite cu unele noi, pe gaze fosile. Greenpeace a demonstrat într-un raport că emisiile CEO vor crește în următorii 10 ani, deci decarbonarea este doar pe hârtie. Comisia Europeană a sesizat hibele planului CEO și a deschis o investigație referitoare la ajutorul de stat acordat CEO de către statul român. Ca să complice și mai mult situația CEO, guvernul a decis să încalce legea și să acorde companiei fonduri pentru achiziția certificatelor de emisii, deși investigația europeană nu e încă finalizată.

2. Nu a anunțat o dată pentru eliminarea cărbunelui.

Ministrul Virgil Popescu a declarat, în repetate rânduri, că nu va anunța un termen clar pentru renunțarea la cărbune. „Nu înaintea altora!” a fost lozinca preferată a ministrului. România a anunțat însă în timpul mandatului său, în Planul Național de Redresare și Reziliență, că va renunța la cărbune până în 2032. Chiar și după comunicarea oficială a acestui termen, ministrul Popescu a continuat să susțină, pentru o vreme, că 2032 nu se referă la lignit, ci doar la huilă. PNRR a fost acceptat de Comisia Europeană și 2032 a devenit data oficială pentru eliminarea cărbunelui din mixul energetic.

Însă, România nu are încă un plan de retragere a capacităților pe cărbune și acest lucru complică situația zonelor aflate în proces de tranziție energetică precum Gorjul, care trebuie să creeze planuri pentru dezvoltare sustenabilă și să atragă fonduri europene și investitori.

3. A modificat legea offshore și a scos gazele din Marea Neagră. 

Ministrul Virgil Popescu are o relație specială cu gazele fosile și se luptă din toate puterile ca U.E. să le considere o investiție verde – precum sursele regenerabile. Crede ca gazele fosile sunt salvarea României în tranziția energetică către un viitor verde. Ministrul a anunțat recent că își dorește ca, în 2026, gazul din Marea Neagră să fie folosit pentru a înlocui cărbunele. Totusi, ministrul nu a dat drumul exploatării gazelor din Marea Neagră și nu a modificat legea offshore, chiar dacă a avut numeroase promisiuni către industria extractiva de petrol și gaze. Exploatarea gazelor din Marea Neagră este extrem de costisitoare, în întârziere permanentă și, în același timp, incompatibilă cu obiectivele europene și naționale de neutralitate climatică. Soluția este tot în offshore, dar sub formă de turbine eoliene, investiții către care pot fi reorientați investitorii clasici din offshore.

4. A racordat gratuit toți românii la gaze.

Ministrul Virgil Popescu a ținut morțiș să facă o promisiune imposibilă. Din fericire, principiile eficienței economice nu au putut fi ignorate, iar distribuitorii nu au putut să își permită extinderea rețelei de gaze la ritmul generat de această modificare a legii. De menționat că această extindere ar duce la creșterea costurilor pentru toți consumatorii de gaze, care ar trebui să acopere investițiile în rețele noi. Un exemplu grăitor este gazoductul BRUA. La finalizarea unei bucăți de aproape 500 km, ministrul Virgil Popescu a spus că este cea mai bună veste care se putea da, în momentul de faţă, în sistemul energetic naţional. Însă, în prezent, la un an de la declarație, conducta este practic goală, funcţionează la circa 0,2% din capacitatea instalată.

Gazoductul se va amortiza în mare parte prin tarifele plătite de consumatori, timp în care România a ajuns să ia gaze fosile rusești din Bulgaria, prin TurkStream.

5. A susținut obiectivele de decarbonare în PNRR.

Ministrul Popescu a marginalizat complet energia regenerabilă în prima versiune a PNRR și s-a concentrat pe investițiile în gaze. După atribuiri directe de 600 de milioane de euro către Romgaz și GSP Power, ulterior eliminate după discuții cu reprezentanții Comisiei Europene, ministrul a rămas consecvent și s-a concentrat iarăși pe investițiile în gaze fosile. Și ca gazele să fie mai atractive, s-a adăugat un ingredient nou, hidrogenul. Practic, România îşi poate extinde reţeaua de gaze fosile, prin PNRR, într-o regiune a ţării, dacă va folosi şi hidrogenul în amestec. Mai mult, Ministrul Popescu spune ca hidrogenul este un combustibil în vogă și, prin urmare, a propus un proiect pilot lângă orașul lui natal – o centrală de producere a energiei electrice pe gaz fosil în amestec cu hidrogen la Hălânga. Astfel de tehnologii numite și centrale „hydrogen-ready”, capabile sa folosească 100% hidrogen (fără gaze), sunt încă în stadiul de cercetare și dezvoltare, în prezent nefiind viabile din punct de vedere economic.

6. A construit două noi reactoare nucleare la Cernavodă.

Ministrul Virgil Popescu a continuat să întrețină iluzia nucleară, angajând România în parteneriate costisitoare prin se urmărește extinderea capacității nucleare prin construirea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă. În mod evident, nu avem o strategie energetică clară, acestor proiecte adăugându-se și alte tehnologii nucleare, dar cu aceleași provocări: prețuri prea mari, deșeuri radioactive foarte periculoase (pentru eliminarea cărora nu s-a găsit încă o soluție), durată foarte mare și întârzieri de implementare, riscuri de securitate. 

7. Aduce tehnologia nucleară SMR în România pentru a reduce emisiile.

Ministrul Popescu a găsit soluția pentru a contracara criza climatică: reactoarele modulare mici (SMR) de la NuScale! O tehnologie la stadiul de proiect, cu un preț încă incert, cu aceleași minusuri și pericole ca orice altă tehnologie nucleară. 

Semnalul îngrijorător tras de acest nou angajament nuclear este faptul că ministrul amână acțiunea climatică urgentă și limitează măsuri de care România are nevoie, precum creșterea eficienței energetice și extinderea utilizării tehnologiilor ce folosesc energia regenerabilă. Aflată într-o stare de urgență energetică și climatică, România apelează la cea mai scumpă, cea mai îndepărtată și cea mai nesigură salvare: energia nucleară. 

8. A implementat compensarea cantitativă pentru energie generată de prosumatori.

Una dintre promisiunile din programul de guvernare, compensarea cantitativă a energiei produse de prosumatori, s-a pierdut pe drum. Singurul stimulent pentru cetățenii care vor să devină prosumatori a rămas programul Administrației Fondului pentru Mediu (Casa Verde Fotovoltaice), al cărui eșec răsunător a umplut spațiul media timp de doi ani. Deși potențialul solar al României este mare (potențialul teoretic este de 3.36 milioane de prosumatori rezidențiali), acoperișurile românilor rămân goale după mandatele ministrului Popescu.

9. A încurajat sectorul energiei verzi, temperând astfel creșterile de preț ale energiei.

Virgil Popescu a continuat linia anti-regenerabil a predecesorilor săi. Din 2016, România nu a mai adaugat noi capacități de energie regenerabilă în sistemul energetic național. Discuțiile despre potențialul eolian offshore au rămas fără vreun ecou real; niciun proiect concret nu a fost propus și nici barierele legislative nu au fost eliminate. Sectorul producătorilor de energie regenerabilă este, mai nou, suprataxat, deși tocmai faptul că nu avem suficientă energie verde este principalul motiv pentru creșterea prețului la energie. Ar fi putut exista și o bilă albă, însă programul de suflet al ministrului Popescu, ElectricUP, este încă în faza selectării beneficiarilor, deși a fost deschis acum un an.

10. A adoptat legislația europeană pe energie.

România nu a făcut progrese în timpul mandatelor ministrului Virgil Popescu nici la capitolul legislație. Pachetul de directive europene „Energie curată pentru toți europenii” nu a fost încă transpus în totalitate în legislație națională, termenele de conformare fiind depășite. Acest cadru legislativ european a fost gândit pentru a accelera tranziția energetică și pentru a ne alinia la angajamentele climatice pe care U.E. și le-a asumat prin acordul de la Paris. Dar ministrul nu se grăbește…

Din aceste motive, considerăm că domnul Virgil Popescu merită să primească un nou mandat de ministru al Energiei.