Opinie

În ultimii 31 de ani,  activitatea minieră din  Valea Jiului s-a aflat într-un permanent proces de restructurare și reorganizare, cu zeci de mii de oameni disponibilizați, cu subvenții consistente acordate mineritului, cu datorii de miliarde de euro, cu strategii de dezvoltare eșuate, cu societăți nou înființate care să crească profitabilitatea minelor care ulterior s-au dovedit la fel de păguboase ca precedentele.

În anii ‘90, Regia Autonomă a Huilei primea subvenții în valoarea de sute de milioane de euro pentru a menține artificial producția de cărbune și locurile de muncă din Valea Jiului. În 1998, societatea își schimbă numele în Compania Națională a Huilei, și în primii 3 ani înregistrează pierderi de 350 de milioane de euro. Până în 2012, acumulează datorii la stat de 1 miliard de euro și intră în procedură de lichidare. Atunci, autoritățile decid să separe activitatea viabilă economic de cea care generează pierderi. Apare Societatea Națională a Huilei care fuzionează cu Complexul Energetic Hunedoara. Până la finalul anului 2015, noua companie, Complexul Energetic Hunedoara, acumulează datorii în valoare de 200 de milioane de euro.

În aprilie 2015, Comisia Europeană aprobă un ajutor de salvare temporar în valoare de 38 de milioane de euro, cu condiția ca România să prezinte un plan de restructurare menit să asigure viabilitatea companiei CEH: Ca urmare a nerambursării ajutorului și în lipsa planului de restructurare, Comisia deschide o investigație aprofundată. În cursul investigaţiei, Comisia a examinat conformitatea cu normele UE privind ajutoarele de stat a celor cinci împrumuturi finanţate sau sprijinite din fonduri publice acordate societăţii CE Hunedoara. Împreună, la 30 iunie 2016, împrumuturile se ridicau la aproximativ 73 de milioane euro  (337 de milioane lei). În 2018, sunt publicate rezultate investigației  –  reiese  că ajutorul oferit de către guvern  Complexului Energetic Hunedoara este incompatibil și că suma acordată ilegal trebuie recuperată.

La finalul anului 2019, Complexul Energetic Hunedoara intră în insolvență sub povara unor datorii de aprox 1,4 miliarde de euro. Conform raportului întocmit de administratorul judiciar, aflăm care au fost cauzele insolvenței: datorii uriașe, costurile mari generate de plata certificatelor de emisii, vânzarea energiei electrice și termice la un preț inferior costului de producție etc.

Pompatul banilor într-o groapă fără fund nu a rezolvat problemele sistemice din Valea Jiului. Zilele acestea, vedem cum minerii protestează, punându-și viața în pericol pentru un drept fundamental – plata salariilor restante de către Complexul Energetic Hunedoara. După multe ezitări și negocieri, Guvernul României a anunțat că va aloca suma necesară pentru plata salariilor și va oferi companiei “un răgaz de trei luni prin care să se reorganizeze şi să prezinte un plan de dezvoltare care să asigure funcţionarea pe termen lung”.  Reorganizarea ar consta, conform ministrului energiei, Virgil Popescu, în divizarea Complexului Energetic Hunedoara astfel: Termocentrala Mintia va fi preluată de Consiliul Județean Hunedoara, iar cele 4 mine împreună cu Termocentrala Paroșeni se vor regrupa într-o nouă societate – Complexul Energetic Valea Jiului.

Este vorba de repetarea aceluiași scenariu care s-a dovedit ineficient și păgubos de-a lungul celor 31 de ani de restructurare a sectorului minier din Valea Jiului – înființarea de noi companii care vor acumula noi datorii și pierderi. Și care nu vor oferi un trai mai bun minerilor din Valea Jiului. Iar oamenii din Valea Jiului cunosc cel mai bine istoricul ultimilor 31 de ani, 3 decenii în care au fost abandonați și lăsați fără perspective reale de viitor. Această nouă companie doar va prelungi starea de agonie a sectorului minier și va frâna, încă o dată, dezvoltarea sustenabilă și echitabilă din Valea Jiului.

Căutarea de soluții în trecut pentru viitor nu s-a dovedit a fi o carte câștigătoare. Să ții 3.000 de oameni în subteran, în condiții inumane de muncă și în același timp să poluezi și să acumulezi datorii este cel mai ineficient, dăunător și meschin mod de a rezolva problema locurilor de muncă din Valea Jiului. Sau de a pretinde că ai rezolvat problema. Cu cât Ministerul Energiei va amâna tranziția energetică din Valea Jiului și din Gorj, cu atât costurile vor fi mai ridicate pentru fiecare dintre noi, dar mai ales pentru mineri și familiile lor, care vor fi ținuți captivi într-o industrie pe moarte.

Veștile bune vin de la Comisia Europeană, care oferă sprijin pentru zonele/comunitățile miniere cele mai afectate de aceasta tranziție. În cadrul Pactului Verde European, Comisia Europeană a creat Mecanismul Tranziției Juste, prin care sunt alocate zeci de miliarde de euro pentru dezvoltarea unor economii verzi, post combustibili fosili. Vestea și mai bună este că o bună parte din actorii din Valea Jiului se pregătesc pentru această tranziție de la cărbune. Mai multe inițiative dezvoltate împreună cu actori locali, europeni, ong-uri și autorități (Tracer, Start, elaborarea strategiei de dezvoltare post cărbune a Văii Jiului) caută soluții integrate pentru dezvoltarea sustenabilă a Văii Jiului și care să creeze locuri noi de muncă în regiune.

Ne-ar fi plăcut ca în ultimele zile să îi auzim vorbind, pe reprezentanții autorităților centrale și pe politicieni, mai ales despre soluțiile reale pe care le avem la îndemână, soluții care sunt în linie cu politicile climatice europene și care pun pe primul loc bunăstarea oamenilor și a naturii. Ar fi fost oportun ca, în aceste momente, să vorbească asumat și onest în primul rând despre pericolele cu care se confruntă industria mineritului și oamenii care lucrează în acest sector, dar și despre cele care vin la pachet cu schimbările climatice, agravate de industria combustibililor fosili.