Lumea în care trăim este construită în jurul unui sistem economic care prioritizează creșterea continuă în detrimentul bunăstării oamenilor și a naturii. În centrul acestui sistem se află industria combustibililor fosili, care consumă resursele naturale și pune în pericol viețile tuturor, dar în mod special pe ale celor vulnerabili. Acest sistem perpetuează inegalitățile structurale și accentuează criza climatică.

Consecințele acestui model economic se traduc într-o multitudine de crize interconectate, inclusiv schimbările climatice, criza biodiversității, criza socială și cea economică. Și, așa cum se întâmplă în cazul tuturor crizelor, oamenii care se confruntă deja cu sisteme opresive și cu impactul inegalităților sunt și cei care plătesc prețul cel mai mare. De cealaltă parte, cei care câștigă cel mai mult sunt cei care dețin oricum cea mai mare putere.

Traducând criza financiară din 2008 într-o oportunitate, companiile din industria fosilă și guvernele ne-au sacrificat șansa la un viitor verde și sănătos în favoarea creșterii economice, pedepsindu-i cu măsuri de „austeritate” tocmai pe cei care sunt cel mai puțin responsabili.

Exploatatorii au contribuit astfel la exacerbarea crizei climatice, perpetuând un sistem toxic și extrem de nedrept, deși poate exista bunăstare și fără a distruge natura și pune în pericol milioane de oameni. Acum, în toiul procesului de recuperare post-pandemie, cei din industria fosilă caută să câștige din nou în detrimentul celor vulnerabili.

Mii de oameni au murit deja din cauza dezastrelor climatice, alte milioane se confruntă în continuare cu efectele devastatoare ale crizei climatice, în special în comunitățile indigene și cele marginalizate. Tineri din întreaga lume se confruntă cu șomaj, salarii mici și cu imposibilitatea de a deveni independenți și de a-și construi propriul viitor, unul mai bun. Extrem de afectate sunt și femeile, dar și comunitățile sărace. Peste toate acestea, biodiversitatea se află într-un declin fără precedent.

Când vorbim de impactul schimbărilor climatice asupra celor vulnerabili nu ne referim doar la comunități indigene din America de Sud, din Africa, ori din insulele pacifice. În România avem milioane de gospodării ai căror membri supraviețuiesc făcând agricultură de subzistență și care sunt expuși fenomenelor meteo extreme. Seceta, inundațiile, precipitațiile excedentare urmate de perioade secetoase, creșterea temperaturilor, aridizarea terenurilor și deșertificarea sunt fenomene care au devenit normalitate în ultimii ani. Despăgubirile, pentru cei norocoși care le primesc, nu sunt o soluție de durată, ci una de moment, de urgență. Ei, ca și noi toți de altfel, avem nevoie de o natură sănătoasă ca să supraviețuim, pentru că de asta depind hrana și bunăstarea noastră pe termen lung. Avem nevoie de politici climatice ambițioase și juste care ne pot asigura viitorul, nouă și noilor generații, nu de mită climatică.

E timpul să acționăm. E timpul să ne opunem acestui sistem și să îl facem răspunzător pentru tot răul făcut.

E timpul pentru #FossilFreeRevolution!