Anul acesta, Greenpeace împlinește 50 de ani!

Bob Hunter, unul dintre fondatori, a spus cândva: „Marile schimbări par imposibile la început – și inevitabile la sfârșit”. Ne amintim de cuvintele lui de fiecare dată când Greenpeace se pregătește de o nouă luptă, o luptă cu mize mari și care pare imposibil de câștigat. Împărtășim cu tine doar unul dintre exemple, unul care ne e foarte aproape de suflet.

Campania de 7 ani pentru protejarea Antarcticii a fost o lecție despre importanța “ambițiilor imposibile”.

Antarctica e un loc unic. E singurul continent care și-a păstrat natura în forma ei sălbatică și care a rămas relativ neafectat de intervenția umană. Chiar și așa, ecosistemul acestui ținut a fost grav amenințat de exploatări comerciale la începutul anilor ‘80. În prezența dovezilor din ce în ce mai numeroase cu privire la existența petrolului și a depozitelor de minerale aflate sub formațiunile de stâncă și gheață, guvernele și corporațiile s-au așezat la rând să înceapă exploatările.

Șansele de a reuși să îi oprim erau mici. Campania Greenpeace de protejare a Antarcticii a început cu speranțe destul de firave de reușită. Și, totuși, a devenit un exemplu pentru ceea ce se poate schimba în bine atunci când acțiunilor curajoase, dovezilor științifice și presiunii puse pe factorii politici li se adaugă un alt ingredient-cheie – perseverența. 

O astfel de campanie de a transforma Antarctica într-un “Parc Mondial” a fost propusă de Greenpeace încă din 1979. Activiștii și-au stabilit o bază permanentă acolo ca să poată interveni activ în cadrul dezbaterilor din jurul Tratatului Antarctica, în care soarta continentului urma să fie decisă definitiv. Au rămas în teren între 1987 și 1991, timp în care echipa a monitorizat poluarea produsă de bazele vecine și a expus problema șantierelor care presupuneau dinamitarea habitatelor pinguinilor în perioada lor de cuibărire. 

Operațiunea celor de la Greenpeace a câștigat respectul Națiunilor semnatare ale Tratatului asupra Antarcticii, pentru ca, mai apoi, pe 4 octombrie 1991, să se întâmple imposibilul: națiunile au semnat un protocol care prevedea interzicerea exploatării, pe o perioadă de cel puțin 50 de ani, a tuturor mineralelor din zonă, cu scopul de a proteja ecosistemul continentului.

În cei șapte ani de campanie în Antarctica, percepția asupra Greenpeace ca organizație a evoluat de la un outsider la un factor respectat în cadrul negocierilor pentru viitorul continentului. Iar Antarctica a devenit un simbol puternic pentru unul din crezurile Greenpeace: nimic nu este imposibil.

Această victorie e doar una dintre multele pe care le-am obținut ca organizație. Luptele pe care la alegem nu sunt dintre cele ușoare. Iar campaniile noastre se derulează ani de zile, ceea ce presupune să ne adaptăm la noi realități, să învățăm în permanență, să ne (re)evaluăm tacticile și să mergem mai departe cu și mai multă îndrăzneală.

Vom continua să expunem impactul dramatic al schimbărilor climatice, să punem presiune pe decidenți pentru a proteja pădurile și mediul în toată diversitatea lui și pentru a asigura o tranziție justă de la era toxică a combustibililor fosili la cea verde, bazată pe energie din surse curate, regenerabile. Pentru că a trăi într-un mediu sănătos e un drept, nu un privilegiu, și pentru că e important să luptăm pentru prezentul nostru, dar și pentru viitorul celor care ne vor urma.

În România, acționăm din 2000, dar ne-am înființat ca organizație locală abia în 2007, așa că anul acesta ne luăm și noi buletinul. Am derulat campanii pentru climă, pentru păduri, pentru biodiversitate, pentru agricultură sustenabilă și pentru democrație. În toți acești ani, Greenpeace România a apărat mediul și oamenii, fie că:

  • am mers la fața locului pentru a expune dezastrele ecologice, așa cum am făcut în 2000 la poluarea masivă cu cianuri a Someșului lâng Baia Mare, la alunecările de teren de la Comănești – Asău, sau că am ocupat biroul ministrului Mediului Laszlo Borbely pentru a opri proiectul de exploatare cu cianuri a aurului de la Roșia Montană ori că, tot pentru Roșia Montană, am săpat simbolic după aur în curtea Palatului Parlamentului, pentru a atrage atenția media locală și internațională asupra subiectului;
  • la Pungești am protestat blocând fizic distrugerile de mediu ce ar fi urmat;
  • în cazul OUG 13 din 2017 am ieșit în stradă pentru a apăra fragila noastră democrație;
  • am organizat și tabere pentru activism civic;
  • am lucrat alături de comunitățile captive din Valea Jiului pentru un viitor curat;
  • am sprijinit comunitatea din Runcurel împotriva exproprierilor abuzive și pe cea din Gureni împotriva construirii unei cariere de calcar ilegale;
  • am investigat și expus tăieri ilegale în pădurile României, am organizat o tabără internațională pentru protejarea pădurilor virgine, am pus sub protecție oficială strictă pădurea Mușeteica, din munții Făgăraș.

Campaniile noastre acționează pe termen lung, pentru că schimbările de care avem nevoie sunt sistemice, nu se pot face de pe o zi pe alta. De exemplu, de când ne-am înființat, acționăm pentru a proteja pădurile valoroase și pentru un management responsabil, iar stoparea tăierilor ilegale este o condiție indispensabilă. După cum știm, corupția și dezinteresul autorităților au contribuit masiv la fenomenul tăierilor ilegale, iar lucratul cu decidenții politici a fost extrem de anevoios.

Pe 31 ianuarie am reușit să trecem de o bornă importantă: lansarea de către Ministerul Mediului a SUMAL 2.0. A fost nevoie de investigații, ca cele din Gorj și Suceava, de publicarea de rapoarte anuale asupra fenomenului tăierilor ilegale pentru că statul nu asigura transparența datelor, de proteste ca cel din Bratocea, de activism în Parlamentul României, de zeci de deplasări în teren, întâlniri și participare în diverse grupuri de lucru și de organizarea în 2019 a Marșului pentru păduri, la care au participat în total peste 10.000 de oameni din peste 20 de orașe din România și din alte țări.

Dar chiar și această reușită este o victorie de etapă, întrucât acest sistem de trasabilitate a masei lemnoase trebuie să fie accesibil public, adică transparent, trebuie să fie corect implementat și folosit și să fie complementat de o serie de alte măsuri necesare pentru ca întregul management al pădurilor să fie responsabil. 

Avem așadar nevoie să ne continuăm eforturile și, alături de voi, să producem schimbarea sistemică, pe termen lung, de care avem cu toții nevoie.

Am reușit să facem atât de multe împreună. 

Anul acesta, cu sprijinul vostru, știm că putem să ajungem și mai departe.