Comunicatul public emis de către Federația Națională Mine Energie, reprezentată de către domnul Dumitru Pîrvulescu, vine ca o reacție la analiza pe care Greenpeace România a publicat-o în data de 2 februarie, anul curent.
Am atașat raportul care analizează planul de restructurare și decarbonizare CEO și, de asemenea, scrisoarea pe care am transmis-o în atenția autorităților locale și celor centrale. O bună parte dintre răspunsuri sunt acolo.
Referitor punctual la raportul Greenpeace, care a luat anul de referință 2020, facem următoarele precizări: analiza a fost efectuată pe baza propriilor date ale CEO, din Planul de Restructurare. Calculele de emisii s-au bazat pe proiecțiile companiei de producție de energie electrică între 2020 și 2030, nu pe capacități. Contează numărul de MWh, nu de MW. Emisiile s-au obținut prin însumarea lor pe fiecare an, deci referința la 2020 nu este relevantă pentru cantitatea de emisii.
Cu privire la situația locurilor de muncă și ce se va întâmpla cu oamenii care au un loc de muncă asigurat de CEO, ne preocupă în mod real subiectul, tocmai de aceea, în ultimii ani, am alocat foarte multe resurse campaniei de tranziție justă, prin care urmărim ca zonele miniere din România să nu fie lăsate în urmă și să profite de oportunitățile oferite de Uniunea Europeană pentru o dezvoltare sustenabilă și verde. Împreună cu autoritățile locale din Gorj, lucrăm la elaborarea planurilor teritoriale pentru o tranziție justă, instrument necesar pentru accesarea finanțărilor acordate prin Fondul pentru o Tranziție Justă. Fondul a fost creat special pentru zonele miniere, ca instrument cheie pentru dezvoltarea regiunilor cu economii aflate în proces de decarbonizare. Acesta urmărește menținerea producției economice și creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă afectate de renunțarea la cărbune. Fondul pentru o Tranziție Justă se va concentra asupra diversificarii economice a Județului Gorj și asupra recalificării și a incluziunii active a lucrătorilor și a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă din județ și va sprijini transformarea proceselor industriale necesare pentru o tranziție spre o economie neutră din punct de vedere climatic.
Dar accesarea acestor oportunități poate fi blocată tocmai de existența acestor planuri de “restructurare și decarbonizare” care sunt decuplate total de politicile europene, dar și de lipsa de ambiție ale Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC), o strategie care încă nu punctează clar un calendar și o strategie pentru renunțarea treptată la cărbune din mixul energetic și înlocuirea lui cu capacități de energie regenerabilă. Cărbunele este prea poluant și prea scump pentru a supraviețui încă un deceniu. Orice amânare a unei decizii pe acest subiect din partea guvernului periclitează zeci de mii de joburi și sansele pentru un viitor mai bun pentru județul Gorj.
Ne dorim ca autoritățile române să trateze acest subiect cu seriozitate și să evite repetarea scenariului din anii 90, când Valea Jiului a trecut printr-un proces de tranziție extrem de dureros, cu comunități întregi abandonate în fața schimbărilor prost planificate și implementate.
Cât despre activitatea pe care Greenpeace o desfășoară în alte țări, comparativ cu România, pentru eliminarea combustibililor fosili din producția de energie, rezultatele vorbesc de la sine. Nu întâmplător, aproape toate țările din Uniunea Europeană au anunțat renunțarea la cărbune, până cel mai târziu în 2030. Iar Uniunea Europeană își propune să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 55%-60% până în 2030 și să atingă neutralitatea climatică până în 2050.
