Au trecut 5 ani de la semnarea Acordului de climă de la Paris. Ce s-a schimbat?

2015

Pe 12 decembrie 2015, lideri din 55 de state din întreaga lume au semnat Acordul de climă de la Paris și au transmis un mesaj foarte clar: acela că era combustibililor fosili va trebui să fie lăsată în urmă. În acest sens, scopul Acordului este să contribuie la limitarea încălzirii globale sub pragul de 1.5°C și să împingă ținta de zero emisii în planurile tuturor statelor semnatare, precum și implementarea unui mecanism prin care statele să accelereze procesul de decarbonare o dată la cinci ani. Toate acestea pentru a combate efectele din ce în ce mai puternice ale schimbărilor climatice.

Am avut, atunci, motive de a sărbători. Ne-am bucurat de adoptarea unui acord bazat pe argumente științifice, care recunoștea în mod public că este inadmisibil ca destinul celor mai vulnerabile comunități și al biodiversității să fie anihilate de un sistem bazat pe interesele private de profit ale unui grup restrâns. Am sărbătorit cooperarea și includerea tuturor vocilor în crearea unei convenții internaționale.

În același timp, am știut că avântul nu va dura mult, pentru că Acordul urma să atragă și opoziția acerbă a unor state care au continuat să perpetueze vechile dinamici, în care puțini profită și mulți suferă.

2020

Azi, pare că ne îndreptăm în continuare în direcția greșită. În cei cinci ani care au trecut de la semnarea Acordului, au fost înregistrate cele mai ridicate temperaturi și emise 200 gigatone de CO2.  În ritmul extrem de rapid al emisiilor actuale, bugetul de carbon rămas pentru ținta de 1.5°C va dispărea complet în următorii 7 ani, cu mult înainte de a reuși să ne atingem țintele propuse pentru 2030, respectiv 2050.

Ne aflăm în mijlocul unei pandemii globale și în toiul crizei climatice. Ambele au scos la iveală erorile profunde ale sistemului actual și au devenit un pretext de a clătina fundamentul cooperării multilaterale și al justiției sociale.

În realitate, restricțiile create de pandemie au încetinit nivelul emisiilor de dioxid de carbon doar temporar, iar interesele private vor face ca acesta să continue să crească considerabil anul viitor, iar biodiversitatea să continue să alunece într-un declin major, asta în timp ce, în dezechilibrul creat de injustiția climatică, cele mai vulnerabile comunități, care ar trebui sprijinite, să continue să fie exploatate și puse în pericol.

În timp ce omenirea se retrage în noul normal al auto-izolării, distanțării sociale și reflecției, oportunitatea de a inova și crea modele pentru un viitor echitabil continuă să fie dată la o parte în favoarea unuia mai vechi – business as usual. Paradoxal, schemele de sprijin acordate corporațiilor miliardare și marilor poluatori au continuat să fie majorate exponențial, de când Acordul de Climă de la Paris a fost semnat acum cinci ani.

Acum nu este despre a sărbători aniversarea de 5 ani, ci despre a reafirma nevoia de a pune presiune pe guverne să acționeze și despre a fi vigilenți în jurul fiecărui detaliu cu privire la planurile pentru neutralitate climatică. Este despre a ne responsabiliza factorii de decizie și despre a sprijini și amplifica mesajele tuturor celor care își doresc și cer la unison un viitor mai sănătos și mai verde.

12 decembrie este și despre COP26 (Conferința ONU privind schimbările climatice), care va avea loc la Glasgow anul viitor. Este momentul în care începem să spunem povestea rezilienței și a integrității. Lupta trebuie să continue, pentru că eșecurile sunt multe: eșecul de a proteja natura, de a limita fenomenele meteo extreme care au înrăutățit inclusiv efectele pandemiei și eșecul multor guverne de a-și proteja cetățenii în mod echitabil de catastrofe prezise de comunitatea oamenilor de știință: pandemia, schimbările climatice și pierderea biodiversității.

Oamenii de știință avertizează că emisiile UE trebuie să scadă cel puțin de două ori mai repede decât acum pentru a limita încălzirea globală sub pragul de 1.5°C. și pentru a evita o catastrofă climatică. A face acest lucru și a atinge ținta de zero emisii înseamnă că nu există loc pentru combustibili fosili precum gazul, agricultură industrializată sau tehnologii riscante și costisitoare, cum ar fi energia nucleară. Înseamnă și că e nevoie de legi propriu-zise și repere clare inclusiv pe termen scurt, fără de care ținta de neutralitate climatică până în 2050 riscă să rămână la nivel declarativ. Criza climatică și de mediu nu pot fi combătute fără o schimbare sistemică.

Diferența dintre promisiunile guvernelor și ceea ce se întâmplă în realitate va dicta direcția omenirii: ne uităm la un viitor compromis de efectele crizei climatice, sau la unul verde, sănătos, în care viața este posibilă?

Mobilizarea societății civile

În ciuda acestor realități, mobilizarea cetățenilor pentru justiție socială și protejarea planetei de măsuri nocive și incoerente a crescut și ea. Pandemia a demonstrat că știința e cea care trebuie să ne ghideze în încercarea de a ne salva pe noi și generațiile viitoare, iar acțiunile colective pentru un viitor sustenabil sunt acum sprijinite inclusiv de comunitatea de experți.
Milioane de tineri din întreaga lume au înțeles că au în față un viitor incert și instabil și că ceea ce se întâmplă nu e din vina lor. Și că actuala criză ecologică trebuie tratată ca o urgență. Trebuie să devină o prioritate. Au decis să se alăture oamenilor din alte generații și cu alte experiențe de viață și să ceară la unison un nou normal, o lume diferită, bazată pe bunăstarea oamenilor și a biodiversității. O lume care nu sancționează, ci sărbătorește diversitatea naturii și a umanității.

UE trebuie să sprijine o recuperare echitabilă pentru cetățenii ei și pentru mediul din care cu toții facem parte și să adopte ținte în linie cu avertismentele științifice. În caz contrar, e dreptul nostru să ripostăm și să cerem celor responsabili să contribuie mai mult și eficient la schimbarea dorită.

Este esențial ca liderii politici să asculte și ei mesajele mișcărilor tinerilor activiști, să direcționeze fondurile publice într-o recuperare justă și verde și – așa cum au promis la Paris – să-și întărească și asume angajamentele naționale de a combate efectele stării de urgență climatică și de a limita încălzirea globală la 1.5°C.