Ca societate, vedem mobilitatea ca ceva individual și legat de libertate și statut social – totul din cauza mașinii, industriei petrolului și marketingului.

Dar să ne întrebăm: unde este libertatea atunci când ne bazăm, de fapt, pe o mașină poluantă pentru a accesa o mulțime de servicii răspândite peste tot? Unde este libertatea în situația în care copiii noștri nu se pot juca afară sau nu pot ajunge la școală mergând pe jos și cu bicicleta, deoarece este prea periculos? Sau când ei cresc respirând aer nesănătos? Unde este individualitatea noastră atunci când toată lumea cumpără același model de SUV sau același bilet de avion ieftin care alimentează bancomatul industriilor poluante? De ce sărbătorile noastre sunt legate de o industrie zburătoare care nu arată respect pentru climă, societate sau muncitori? Ce fel de „statut social” obținem atunci când o putere de cumpărare mai mare ne permite să consumăm o mobilitate mai mare și mai mare care erodează în continuare cel mai esențial bun comun – mediul nostru și o climă care permite viața pe pământ?

Astăzi consumăm mobilitate ca niciodată (excepții făcute de marea perturbare COVID), iar aceste modele moderne de consum de mobilitate joacă un rol important în ravagiile de pe planeta noastră. Dar nu toată lumea se mișcă la fel. Cei dintre noi care au mai multă putere de cumpărare se deplasează mult, afectând disproporționat clima într-un mod negativ. Cu toate acestea, rezultatul este totuși același pentru toată lumea: schimbările climatice sunt alimentate de țevile de eșapament, poluarea aerului continuă să provoace boli și decese premature, oamenii mor sau sunt răniți pe viață din cauza accidentelor auto, comunitățile sunt divizate de drumuri și îngropăm pământul și biodiversitatea sub beton, făcând mediul nostru mult mai cald (întrebați oamenii care suportă valuri de căldură în orașe!).

Mai mult decât schimbări individuale, vrem o schimbare de sistem!

Greenpeace România a derulat o campanie privind poluarea aerului din 2017, creând o dezbatere vitală și adesea aprinsă despre mobilitate. Sistemul nostru de transport este despre mai mult decât fiecare dintre noi, este despre noi toți, pentru că noi toți simțim efectele poluării. Este mai mult decât o schimbare individuală, avem nevoie de o schimbare de sistem. O schimbare de sistem care ne pregătește să fim mai rezistenți și să ne adaptăm la realitatea schimbărilor climatice.

Vrem cer albastru și aer sănătos. Vrem orașe și sate în care copiii se pot juca, cu drumuri pe care să poată merge cu bicicleta. Vrem ca spațiile verzi (urbane) să ne bucure mental și fizic, fie val de căldură sau nu. Vrem ca oamenii să fie autonomi, să poată accesa tot felul de servicii (munca, hrană, servicii auto și educație, spații verzi și recreative) pe jos, cu bicicleta, cu mijloacele de transport în comun, fără să se bazeze pe mașină. Mașinile ar trebui să fie în continuare un instrument accesibil pentru persoanele care au cel mai mult nevoie de ele, dar mașinile rămase ar trebui să fie electrice, astfel încât să fie mai eficiente, mai puțin poluante și de dimensiuni și putere rezonabile (la revedere SUV-uri!). De sărbători, dorim ca oamenii să poată opta pentru un bilet de tren la prețuri accesibile și nu pentru un bilet de avion mai mult sau mai puțin ieftin care să alimenteze criza climatică. Vrem ca mobilitatea să fie un bun comun care este utilizat cu înțelepciune, într-o manieră durabilă și accesibilă tuturor celor din societate. Toate acestea merg mai departe decât mobilitatea în sine, deoarece ne pun la îndoială modelul societal, planificarea teritorială, relația noastră cu timpul și modul în care definim progresul. Este timpul să recunoaștem că mobilitatea este legată de societate, autonomie și coeziune socială. Restul sunt prostii și “greenwashing”.