În timp ce starea de urgență climatică escaladează, iar liderii mondiali plănuiesc să se întrunească în decembrie la conferința climatică globală din Madrid, toți ochii sunt ațintiți spre Bruxelles. După un an de negocieri, liderii guvernamentali europeni vor încerca din nou să ajungă la un acord comun în ceea ce privește ținta de zero emisii de gaze cu efect de seră până în 2050. În același timp, aceștia continuă să amâne adoptarea unor măsuri urgente și creșterea actualei ținte climatice europene pentru 2030 în linie cu Acordul de la Paris privind schimbările climatice. Noua Comisie Europeană va propune o primă versiune a Pactului ecologic european pe 11 decembrie.

Sebastian Mang, consultant politici climatice din partea Greenpeace EU: “Casa noastră este în flăcări. Oameni din întreaga lume suferă, iar natura se prăbușește. Însă în loc să facă tot ce le stă în putință să stingă focul, guvernele noastre ezită și amână. Dacă Uniunea Europeană ar ține cont de îndemnurile comunității oamenilor de știință și ar lua acțiuni rapide pentru a reduce în mod drastic nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030, am putea să prevenim cele mai severe consecințe pentru planeta noastră.”

Reacția politică globală la criza climatică a fost dezamăgitoare, inclusiv în Europa. Oamenii de știință estimează că angajamentele actuale ale UE de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră ar duce la o încălzire globală de până la 3°C  și la o catastrofă climatică ireversibilă.

În ultimul an, guvernele UE au discutat despre reducerea totală a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050. Însă o țintă climatică pe termen lung nu va fi suficientă. Incapacitatea de a reduce urgent nivelul emisiilor – în toate sectoarele – și de a crește ținta UE pentru 2030 va duce la o catastrofă climatică extremă. “Dacă acțiunile climatice ar fi început încă din 2010, reducerile anuale necesare pentru a atinge nivelurile de emisii proiectate pentru […] 1.5°C ar fi fost de doar […] 3.3% în medie anuală. Însă, din moment ce acest lucru nu s-a întâmplat, reducerile necesare ale nivelurilor emisiilor de gaze cu efect de seră sunt acum de […] 7.6 % în medie anuală pentru ținta de 1.5°C.”

Cu cât guvernele vor amâna mai mult orice acțiune concretă, cu atât tranziția la o neutralitate climatică va fi mai dureroasă și scumpă. Orice amânare ne duce mai aproape de punctele critice care vor declanșa o escaladare ireversibilă a încălzirii globale.

UNIUNEA EUROPEANĂ, UN ROL GLOBAL?

Până anul viitor, guvernele trebuie să propună angajamente noi sau actualizate pentru anul 2030, în linie cu Acordul de la Paris, ceea ce Greenpeace susține că ar trebui să se întâmple și în linie cu obiectivul de a reduce nivelul încălzirii globale la 1.5°C. Conferința climatică COP25 din Madrid de anul acesta include deja o serie de țări pregătite să-și intensifice acțiunile climatice. Totuși, în condițiile în care SUA se retrage treptat din Acordul de la Paris, șansele ca state precum China și India să avanseze sunt mici dacă UE nu aprobă ținta pentru 2030.

Cu toate că majoritatea guvernelor sprijină ținta propusă de Comisia Europeană de zero emisii de gaze cu efect de seră până în 2050, opoziția continuă din partea Poloniei, Ungariei și a Republicei Cehe a prevenit și continuă să prevină un acord concret. Accesibilitatea fondurilor în sprijinul tranziției ar putea să faciliteze un acord la summit-ul UE din 12 și 13 decembrie.

Finanțările ar putea să ia forma unui Fond pentru Tranziție Justă care să sprijine comunitățile și regiunile cele mai afectate de transformarea economiilor locale. Comisia Europeană urmează să propună acest fond înaintea summit-ului, pe 11 decembrie. Teoretic, fondul ar putea să valoreze câteva miliarde de euro, însă detaliile finale sunt încă incerte. Un aspect esențial pentru succesul climatic al fondului este dacă accesul este condiționat de planurile naționale privind eliminarea cărbunelui și gazului.

Având în vedere termenul limită iminent al Acordului de la Paris 2020 privind schimbările climatice, o coaliție de guverne și politicieni europeni semnalează nevoia stringentă a creșterii țintei UE pentru 2030. Insuccesul Comisiei Europene de a propune o țintă mai mare pentru 2030, înaintea summit-ului UE din martie, ar putea însemna că un acord cu guvernele nu va fi stabilit în timp util.

Secretarul General al Națiunilor Unite, António Guterres, Parlamentul European, Președintele Comisei Europene, Ursula von der Leyen, precum și o serie de guverne UE – Franța, Spania, Olanda, Portugalia, Suedia, Luxemburg, Danemarca, Latvia și Finlanda – au declarat că UE trebuie să crească ținta climatică pentru 2030 la 55%. Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a indicat că ar putea să sprijine această propunere, însă guvernul ei nu a adoptat o poziție oficială cu privire la ținta în cauză.

Din păcate, ținta de 55% nu este suficientă pentru a limita nivelul încălzirii globale la 2°C, și cu atât mai puțin la 1.5°C. Pentru a evita o criză climatică în plină forță, o serie de organizații de mediu solicită Uniunii Europene să reducă nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 65% până în 2030 (în comparație cu nivelurile propuse în 1990) și să obțină zero emisii până în 2040.

PACTUL ECOLOGIC EUROPEAN

Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, dorește ca ținta UE pentru 2030 să facă parte dintr-un Pact ecologic european mai amplu. Lansarea prezentării acestui pact ecologic va avea loc pe 11 decembrie, incluzând o propunere privind Fondul pentru Tranziție Justă, toate planurile dezvoltate integral urmând să fie publicate în februarie sau martie.

Pactul ecologic vine ca reacție la creșterea incontestabilă a impactelor fenomenelor meteo extreme și din sectorul agriculturii asupra schimbărilor climatice și a biodiversității, la semnalele dure din partea oamenilor de știință, la un nivel sporit de conștientizare și mobilizare publică, precum și la un nou val de sprijin politic acordat partidelor cu politici puternice de mediu.

Comisia a promis o serie de propuneri. Printre acestea se numără creșterea țintei de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de la 40% la 55% în 2030 și plasarea țintei UE pentru zero emisii până în 2050 într-un cadru legal obligatoriu (cunoscută și ca legea climatică UE); o strategie care vizează crearea de sisteme sustenabile de alimentație în Europa până în 2030 (cunoscută ca strategia Farm to Fork); o strategie care să răspundă la fenomenul de distrugere a naturii și a biodiversității cauzat de agricultură intensă, pescuit, silvicultură și exploatarea oceanelor (denumită strategia UE pentru biodiversitate); o strategie pentru eliminarea deșeurilor și a exploatării resurselor (denumită economie circulară 2.0); și o strategie care să oprească poluarea apelor și a aerului, poluarea cu plastic, și contaminarea cu pesticide și alte substanțe nocive (denumită ambiția pentru o poluare zero).

Câte dintre aceste măsuri înaintate de Comisie vor fi implementate în mod corect și incluse într-un cadru legal este încă incert. Mai multe grupuri de mediu, printre care și Greenpeace, și tinerii din spatele protestelor pentru climă, cer ca Comisia să livreze măsuri concrete care să rezulte în reducerea imediată a nivelului emisiilor de gaze cu efect de seră, care să ajute la refacerea naturii și care să contribuie la o societate justă. Susținem că organizațiile și companiile cel mai responsabile pentru dezastrul climatic și ecologic și care au beneficiat financiar timp de decenii trebuie să fie luate la răspundere și să nu transfere povara cheltuielilor către indivizi, dezavantajând comunitățile sărace și vulnerabile.

Aceste măsuri urgente ar presupune oprirea tuturor proceselor de forare a petrolului și gazului și a tuturor subvențiilor din sectorul combustibililor fosili, prin investiții în sistemul de transport public și al căilor ferate pentru călătorii în regim de navetă și pe distanțe lungi, prin interzicerea ambalajelor din plastic de unică folosință, prin oprirea finanțării fermelor industriale și, în schimb, prin recompensarea fermierilor care respectă natura și animalele, prin accesarea programelor europene de finanțare care să pună capăt sărăciei în domeniul energetic prin investiții generoase în ceea ce privește sistemul de încălzire a caselor și panourile solare.

FINANȚAREA TRANZIȚIEI

Ca parte a pactului ecologic, și pentru a asigura un plan financiar legat de o tranziție la zero emisii, Comisia prezidată de Ursula von der Leyen propune un Plan European pentru investiții sustenabile, capabil să mobilizeze până la un triliard de euro în fonduri private în decursul următorului deceniu. Acest plan va fi alăturat Fondului pentru Tranziție Justă.

Organizațiile de mediu au cerut ca bugetele UE pentru 2021-2027 să faciliteze această tranziție, de exemplu, prin oprirea finanțării sectorului combustibililor fosili, (majoritatea guvernelor doresc să permită continuarea finanțării în sectorul gazului), al aviației și infrastructurii drumurilor, precum și al agriculturii industriale.

Comitetul Economic și Social European susține că totalul finanțărilor disponibile pentru acțiuni climatice în cadrul bugetului UE ar trebui să fie majorat de la 20% la 40%.

În prezent, Parlamentul și guvernele naționale se află la poli opuși într-o dezbatere în care se chestionează dacă ar trebui ca investițiile în domeniului gazului și cel nuclear să treacă sub umbrela investițiilor sustenabile în baza unui nou set de regulamente (cunoscut ca regulamente UE privind taxonomia). Recent, Parlamentul European a votat în favoarea excluderii tuturor combustibililor fosili din finanțările de dezvoltare regională acordate de UE.

Niciun guvern european nu a propus încă un plan coerent care să oprească subvențiile în sectorul combustibililor fosili, în ciuda unui angajament luat în cadrul G20 în urmă cu zece ani pentru a le elimina până în 2025. Între 2014 și 2016, conform unei cercetări a Comisiei, guvernele UE au acordat, în medie, 55 de miliarde de euro anual în subvenții pentru combustibili fosili. Guvernele continuă să subvenționeze combustibili fosili printr-o varietate de politici naționale și europene, inclusiv prin mecanisme de capacitate – un tip de subvenționare controversată oferită în sectorul cărbunelui, al gazului și cel nuclear, justificându-le drept o asigurare a furnizării de electricitate în cazul în care ar fi necesară energie suplimentară.

Printr-o măsură pozitivă, o modificare recentă în politica Băncii Europene de Investiții – cel mai mare creditor din lume – va limita în mod sever finanțările pentru majoritatea proiectelor din sectorul combustibililor fosili începând cu finalul anului 2021. În ciuda unor ambiguități care ar permite continuarea proiectelor în sectorul gazului, guvernele naționale, Banca Centrală Europeană și comunitatea financiară globală sunt presate să se alinieze.

CONTEXT

Temperaturile medii globale au fost depășite deja cu 1°C. De la mega-uragane și incendii catastrofale, această creștere a dus la o vastă distrugere care afectează milioane de oameni. Impactul a început să fie resimțit și în Europa. În vara anului 2019 am fost martori la valuri de căldură în vestul Europei, cu temperaturi record și secetă în mai multe țări europene, printre care Germania, Franța, Olanda, Belgia, Suedia și Luxemburg. În ultimele săptămâni, Italia, Polonia, Republica Cehă și Marea Britanie s-au confruntat cu inundații fără precedent.

În 2018, un raport publicat de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice din cadrul ONU a ilustrat în termeni foarte clari diferențele majore dintre impactul încălzirii globale cu 2°C, în comparație cu 1.5°C. Raportul întocmit de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice avertizează că nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel global trebuie înjumătățit până în 2030 (în comparație cu nivelurile propuse în 1990), și apoi adus la zero cât mai repede posibil pentru a limita creșterea temperaturii globale cu 1.5°C. Economiile dezvoltate, precum Uniunea Europeană, au capacitatea și responsabilitatea de a merge și mai departe. UE a agreat să reducă cu doar 40% nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030.